Mai 17, 2018.

 

Împroșcatul cu noroi, datul cu tifla, pusul la zid, scuipatul cu venin, luatul peste picior și arătatul cu degetul pare-mi-se că-s ultima modă.

Și totul condimentat la greu cu puel și pdze și cole și mu și e fu și te… și alte re-direcționări către origini, plus muuuulte croșetări pe-aceeași temă.

Dacă nu se înjură, dacă nu se hulește, dacă nu se critică, nu-i audiență. Nu interesează.
Și cu cât limbajul e mai colorat și fără perdea, cu-atât atrage mai mult auditoriu, cu-atât strânge mai multă lume, atrasă ca muștele la… hai să scriu miere.
Amu nu că io n-aș mai scăpa câte una, două, n-șpe… sau să pretind că vai dragă da’ io nu folosesc. Ba folosesc la greu și din plin.
Când degetul mic găsește pe întuneric colțul canapelei să nu m-auzi că te înspăimânți câte știu, dar și cât de repede pot să le enumăr!
Sau când la locul de muncă am nevoie de-o… refulare, ca „tăt omul”, să vezi atunci ce turui la foc continuu și ce bine mă „răsuflu”.
Ce-i drept este că mă și bazez pe faptul că nimeni nu pricepe iar dacă mă întreabă careva ce-am zis, le spun :

„Urări de bine, doar urări de bine!”.

Dar că nimeni nu mă crede și asta-i adevărat.

Însă ca să „spurc” pe alții, să „miștocăresc” și să bălăcăresc doar ca să atrag atenția și vizualizări de pagină, nu.

Iar ca să le folosesc împotriva cuiva și să-l rănesc cu bună știință, NO WAY!

O fi interesantă și la modă (și aducătoare de rating) forma asta de zeflemea, de ironie și sarcasm modern dar mie nu-mi place.
Pentru că oricât de bine-ar „prinde” la public, nu mă reprezintă.
În toate formele astea enumerate și descrise mai sus e MULTÃ răutate și ură. E multă încrâncenare și ranchiună.
E PREA multă dușmănie.
Pe oricine miștocărim, luăm peste picior, îl băgăm și-l scoatem și-l trimitem și-i dăm sarcini de frecat și lins, să nu uităm că e în primul rând un OM.
La fel ca noi.
Și la fel ca noi și ca oricine de pe lumea asta, are o mamă. Are un tată. Are copii. Are o familie.
Ce simt aceștia când își văd tatăl, sau mama sau fratele sau copilul batjocorit și pus la zid în felul ăsta?

Nu discut DACÃ merită sau nu. DACÃ a greșit sau nu.

Ci felul în care ne referim și exprimăm asta.

Oricât de la modă ar fi și-oricât de bine-ar prinde la public, mă abțin să mă exprim astfel.
Exprimarea asta o păstrez pentru momentele intime când
degetul mic se întâlnește pe la colțuri sau când prea-plinul răbufnește.

Fiecare e liber să se exprime când și cum și unde dorește.
Că doar de aia suntem în democrație.
Dar să păstrăm o urmă, cât de mică, de respect.

Ca OM. Pentru un alt OM.

With love,

Aura B. Lupu

❤