Când îmi place un film –sau o carte– sunt în stare să-l revăd  –și s-o recitesc– de nenumărate ori.

Chiar adineauri am revăzut (a câta oară nu mă întrebați, că habar n-am, da’ de muuuuulte ori!) filmul cu Demi Moore și Patrick Swayz ,”Ghost”.

Și ca de fiecare dată am dat apă la șoareci de numa’ numa’.

Sau „Love story”, cartea, o citisem de atâtea ori încât știam pe de rost fraze întregi.

Și pentru ca n-o găseam în librării (pe vremea aia nu prea aveai acces la altfel de cărți decât de propagandă) când am împrumutat-o de la cineva, am copiat-o, de mână…

(Oana, îți mai amintești?).

M-au atins dintotdeauna poveștile de dragoste care dăinuiesc veșnic.

Și cred că așa este.

Avem un suflet pereche. În viața asta și-n toate celelalte. Și suntem meniți să-l întâlnim.

Iar când o faci, senzația pe care o ai e… ciudată și un…