Terapie

 

 

Am avut o perioadă în care-am crezut că rezolvarea tuturor problemelor mele-o s-o găsesc printr-o terapie de care-s sigură că mulți(e) suntem dependenți.

De ce-s așa de sigură? Pentru că e suficient să fac o vizită la un „Shopping Center” și să mă (re)conving de asta. Mulțimea oamenilor pe care-i găsești acolo e dovadă vie că marea majoritate urmează „terapia prin shopping” fără ca măcar să-și dea seama c-o fac.

Golim rafturi sperând c-o să umplem inimi. Umplem golurile din sufletele noastre cu boarfe. „Rîze” cum le mai zice mama… Satisfacția de moment, bucuria și euforia ce ne cuprinde când am mai  pus ceva în coșul de cumpărături din păcate nu durează mult. Se risipește rapid și-apare iar dorința, cerința, urgența de-a mai cumpăra ceva. Dependența…

Pentru că hai să fim serioși, nu avem nevoie lunar de haine noi. Și nu-i musai să ne schimbăm garderoba la fiecare trei.  Nu-i necesar să cumpărăm pentru fiecare sezon  o poșetă nouă+papucii asortați.

Acum, după ce-am trecut prin asta, știu. Dar atunci, la momentul ăla, dacă-mi spunea cineva asta… ioi și vai ce era la gura mea. Să te ferească sfântu’ să-mi intri în „colimator” că era jale.

De asta înțeleg bine nevoia, impulsul. Înțeleg patima cumpărăturilor. Pentru că și io am trecut prin ea. Goana după reduceri. Bucuria aia de copil când ți-ai găsit mărimea și culoarea dorită la nu știu ce bluză pe care-ai văzut-o pe net.

Fericirea și extazul că pe lângă ea ți-ai mai luat  și pantofii ce se potrivesc perfect.

Dar înțeleg acum că toate astea-s efemere. Nu durează. Nu ajung. Și nu te satisfac. Nu pot să umple golul din inimă și suflet.

Alte nevoi ascunse și negate. Alte cerințe nesatisfăcute. Alte frustrări acumulate.

Și până când n-o să le recunoști și n-o să le accepți poți să umpli șifonierele și  dulapurile cu „rîze”, că-i tot degeaba.

Acumulezi, aduni și strângi lucruri care la un moment dat o să-ți explodeze-n față. O să te sufoce-n somn. O să te înghesuie-n colțuri. Și-o să te bântuie permanent.

Nu mai vorbesc de gaura din buget…

„Terapia prin shopping” e o denumire falsă. Nu-i nicidecum o terapie. Sub ea se-ascunde altceva.

Când simți că te cuprinde chefu’ de cumpărături, când simți nevoia de-a avea, deține, cumpără și depozita ceva, uită-te prin șifonier. Dă o raită prin dulapuri… Chiar ai nevoie? Oare chiar nu ai ce îmbrăca? Și-apoi privește-te-n oglindă și-ntreabă-te, privindu-te în ochi:

Ce alte nevoi ascunzi și vrei să le înlocuiești cu haine?

Ce suferințe vrei să le acoperi cu o pereche nouă de pantofi?

Ce insatisfacții vrei să satisfaci cu încă o poșetă?

Cu iubire,

Aura B. Lupu

 

 

 

 

 

 

Reclame

Un gând despre „Terapie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s