De ce mi-e mie frică cel mai tare pe lumea asta e de tandarts. Adică de nenea dentistu’. Da’ o frică primitivă și-ordinară de fac pe mine de frică, nu glumesc! M-apucă tremuratul dinainte s-ajung la el și-mi vine să vomit. Varu-i negru pe lângă fața mea când intru pe ușă. Abia ce-am scăpat din mâinile lui (yee, nu-l mai văd decât peste 6 luni!) și-am ieșit în pas alergător; de bucurie c-am scăpat, vijelia de ieri noapte-a fost nimic pe lângă mine, la cum m-am precipitat și m-am bulucit pe ușă afară. Când mă vede-l umflă râsul, de-obicei. Se stăpânește că no, musai să fie „profi”, dar când încep să-mi clănțăne dinții-n gură (și nici n-apuc să mă așez pe scaun!) nu mai rezistă și zâmbește malițios. Se pune strategic, în fața ușii, că mă știe. Când ochii mi se bulbucă și încep să șuier și să sâsâi în loc să respir, am înclinația (și tentația) să-ncerc clanța și s-o-ntind în varză. Cred c-atunci se gândește ce bine i-ar mai prinde-o lesă.

– Încă nici n-am început, stimată doamnă! îmi spune el ironic, ridicând dintr-o sprânceană.
– Da, dumneata nu, da’ io hă-hă! încă de când! îi răspund, încercând să m-așez pe scaun și nu pe lângă.
– Știi că dacă nu deschizi gura, n-am cum să-ți lucrez în ea, rostește calm și răbdător.
– Bine, bine, dar numai înc-un pic, să-mi trag răsuflarea,  scrâșnesc io printre dinții încleștați.
Și-ncepe. Nici n-apucă să pornească picamărul, că io deja trepidez.
– Ale mevrouw, dat is een kleine gaatje! („Haideți doamnă, că-i doar o gaură mică!”) declară dânsul, încă răbdător.
Io-n gând: „O kleine gaatje-i curu’ tău! Că pentru mine-i groapa fără fund și-o adâncime abisală, vede-te-aș înghițit de ea!”. De-ar știi sărmanul om, de-ar știi… Și-apasă și scobește, frezează și sudează și lucră-n gura mea de zici că-i pă moșia lui tat’su, în timp ce io transpir și nădușesc și strâng brațele scaunului (că s-a învățat minte și se-așează – tot strategic – cât mai în spatele meu, că la prima noastră întâlnire a făcut imprudența și s-a pus în lateral; numai bine, la prima săpătură mai adâncă-n gura mea, l-am apucat de c…, de i-au ieșit și lui uoachii din cap, ca la melc).
Nici măcar nu mai încerc să-mi explic de unde vine frica asta. Nici măcar nu mai încerc s-o stăpânesc, știu că n-am cum. Doar o las să se manifeste-n voie și mulțumesc lu’ bunu’ Dumnezo că mi-am găsit un tandarts cumsecade. Și calm. Și bun. Și răbdător. Vede-l-aș îmburdat* în rai! Hai că v-am țucat, cu falca aia-ntreagă și neamorțită.
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
09/08/2018
Fragment.
*îmburdat = răsturnat

Cărțile mele le găsiți aici ⬇⬇⬇
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici ⬇⬇⬇
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

4 răspunsuri la „Tandarts”

  1. Bolunduca esti, Aura 😀😀😀. Toata esti plina numai de peripetii… dar sa stii ca optimismul cu care mergi inainte ( ca si mine dealtfel ) te-a ajutat in multe situatii mai mult sau mai putin critice ! Sper sa ramai asa cum te stim noi , sa nu te schimbi niciodata pentru ca asa-ti sta bine 😘😘😘

    Apreciat de 1 persoană

    1. 😉😉😉 Păi no tu Mărie ce să fac dacă şi-o vizită la dentist e cu cântec… De schimbat, nu ştiu zău, de-acum mai greu 😊.Te țuc! 😘

      Apreciază

Răspunde-i lui Maria Bugnaru Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendințe