Tandarts

De ce mi-e mie frică cel mai tare pe lumea asta e de… tandarts. Adică de nenea dentistu’. 😨😵

Da’ o frică primitivă și-ordinară de fac pe mine de frică, nu glumesc! M-apucă tremuratu’ dinainte s-ajung la el și-mi vine să vărs. Varu-i negru pe lângă fața mea când intru pe ușă.
Abia ce-am scăpat din mâinile lui (yeeee, nu-l mai văd numa’ peste 6 luni!) și-am ieșit în pas alergător; de bucurie c-am scăpat vijelia de ieri noapte-a fost nimic pe lângă mine, la cum m-am precipitat și m-am bulucit pe ușă afară.
Când mă vede-l umflă râsu’ de-obicei. Se stăpânește că no, musai să fie „profi” da’ când încep să-mi clănțăne dinții-n gură (și nici n-apuc să mă așez pe scaun!) nu mai rezistă și zâmbește malițios. Se pune strategic, în fața ușii, că mă știe. Când ochii mi se bulbucă și încep să șuier și să sâsâi în loc să respir, am înclinația (și tentația) să-ncerc clanța și s-o-ntind în varză. Cred c-atunci se gândește ce bine i-ar mai prinde-o lesă…
 
– Încă nici n-am început, stimată doamnă! îmi spune el ironic, ridicând dintr-o sprânceană.
– Da, dumneata nu, da’ io hă-hă! încă de când! îi răspund încercând să m-așez pe scaun și nu pe lângă.
– Știi că dacă nu deschizi gura n-am cum să-ți lucrez în ea, rostește calm și răbdător.
– Bine, bine, da’ numa’ înc-un pic, să-mi trag răsuflarea,  scrâșnesc io printre dinții încleștați.
Și-ncepe…
Nici n-apucă să pornească picamăru’ că io deja trepidez. 
– Ale mevrouw, dat is een kleine gaatje! („Haideți doamnă, că-i doar o gaură mică!”, nota traducătorului 😉 ) declară dânsu’, încă răbdător…
Io-n gând: ” O „kleine gaatje”-i curu’ tău! Că pentru mine-i groapa fără fund și-o adâncime abisală, vede-te-aș înghițit de ea!”.
De-ar știi sărmanu’ om, de-ar știi…
Și-apasă și scobește, frezează și sudează și lucră-n gura me de zici că-i pă moșia lui tat’su, în timp ce io transpir și nădușesc și strâng brațele scaunului (că s-a învățat minte și se-așează – tot strategic – cât mai în spatele meu, că la prima noastră întâlnire a făcut imprudența și s-a pus în lateral; numa’ bine la prima săpătură mai adâncă-n gura me, l-am apucat de c… de i-au ieșit și lui uoachii din cap ca la melc 😜🤪 ).
Nici măcar nu mai încerc să-mi explic de unde vine frica asta. 
Nici măcar nu mai încerc s-o stăpânesc că știu că n-am cum.
Doar o las să se manifeste-n voie și mulțumesc lu’ bunu’ Dumnezo că mi-am găsit un „tandarts” cumsecade. Și calm. Și bun. Și răbdător. 
 
Vede-l-aș îmburdat în rai!
 
Hai că v-am țucat, cu falca aia-ntreagă și neamorțită.
 
 
 
Cu dragoste,
 
Aura B. Lupu
 

 

 

Reclame

4 gânduri despre „Tandarts

  1. Bolunduca esti, Aura 😀😀😀. Toata esti plina numai de peripetii… dar sa stii ca optimismul cu care mergi inainte ( ca si mine dealtfel ) te-a ajutat in multe situatii mai mult sau mai putin critice ! Sper sa ramai asa cum te stim noi , sa nu te schimbi niciodata pentru ca asa-ti sta bine 😘😘😘

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s