Aseară am ieșit cu Edi la plimbare în pădure. Printre crengi am intuit (mai mult decât văzut) apusul. M-am grăbit s-ajung la marginea pădurii, să-l văd mai bine. Era însă deja trecut… Apus. Dar cerul încă strălucea, crengile copacilor le vedeam scăldate-n auriu și parcă ceva plutea în aer… Era o liniște, o seninătate și-o pace ciudată… Vântul s-a oprit. Păsările au tăcut. Edi s-a lipit de picioarele mele și-a stat liniștit, și el… Dintr-o dată mi-era parcă frică și să respir, să nu întrerupt ceva, deși habar n-aveam ce… Am rămas în expectativă și-n contemplare. Ce-a fost și mai ciudat e că mi s-au umplut ochii de lacrimi, am simțit o răcoare ce mi-a făcut pielea de găină și, dintr-o dată, mi-au venit două versuri în minte și vag amintirea unui cântec:
It’s a new day
It’s a new life…
De dimineață m-am trezit la fel, cu aceleași versuri în cap și doar câteva note răsunându-mi prin tărtăcuță. Devenise deja enervant, așa că am zis că hai să caut, să văd chiar e vreun cântec cu versurile astea? Bineînțeles că este. L-am găsit imediat și de atunci nu mă mai satur să-l ascult. Versurile sunt minunate. Iar melodia mă înfioară…
Și musai să v-o ofer.
Enjoy!

Nina Simone – Feeling Good