Facebook-ul mă întreabă în fiecare zi: „La ce te gândești, Aura?”. I-am mai răspuns io de câteva ori 😁🤪, dar azi o să-i răspund frumos, pentru că azi chiar mă gândesc cât de extraordinară-i viața și vremurile pe care le trăim. Mă gândesc că trăim vremuri excepționale, cu schimbări colosale și fără precedent. Renaștem din propria cenușă.

Ardem complet, trecem prin mari suferințe, murim, ca să reînviem. Lumea întreagă-i acum o pasăre Phoenix.

https://aurablupu.com/2018/04/04/pasarea-phoenix/

Sunt o visătoare incurabilă. O optimistă fără leac. Aseară, în loc să mă pregătesc de culcare, ca toți oamenii normali, am simțit iar nevoia aia imperioasă de-a pleca; și, de fiecare dată când am urmat-o, s-a petrecut ceva extraordinar.

https://aurablupu.com/2018/06/22/new-day/

https://aurablupu.com/2018/11/07/precum-in-cer-asa-si-pe-pamant/

Ce-mi pare cel mai bine este că-n plecările astea-ale mele, l-am „corupt” acum și pe Adi să mă însoțească.

Aseară a fost iar extraordinar. N-am apucat să ieșim bine din casă c-am văzut-o. Era acolo, așteptându-ne. Cum cine? Pasărea Phoenix.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

19/05/2020