PTSD

Vineri, 02.03.2018.

Lună plină. Și-un frig de-ngheață pietrele. Un ger năprasnic și-un vânt mușcător ce-l face simțit de două ori mai tare. Un frig cum eu aici n-am mai simțit niciodată. Care mi s-a cuibărit în trup. Și-n suflet… Soarele s-a dus iar cerul e-mpânzit de nori. Atmosferă grea. De Bacovia. Plumburie. Apăsătoare. Aș vrea să scriu ceva vesel. Frumos. Luminos. Credeți-mă. Chiar aș vrea. Da’ nu-mi vine. Nu azi.

Vineri. Zice-se, ziua răstignirii. Fiecare amintire o simți ca și-un cui. Bătut în palme. Și în tălpi. Și-n fiecare bucățică din trupul tău. Fiecare avem o cruce de dus. Fiecare luptăm cu proprii demoni. Fiecare ducem câte-o bătălie. Sau mai multe. Însă… nu putem judeca. PE NIMENI. N-avem dreptul ăsta. Să spunem că lupta noastră e mai crâncenă, durerea mai mare iar crucea mai grea… n-avem de unde știi. Și nici n-avem dreptul s-o spunem. Pentru că fiecare-și știe povestea. Iar termen de comparație n-avem. Iar aici nu mă refer la o unghie ruptă sau la un alt fel de mașină primită în dar decât cea așteptată.

 

PTSD.1

PTSD. Post-Traumatic Stress Disorder. Stres post traumatic. Pe scurt… Pe lung, e mult mai complicat. Și dificil de scris. Dar nu am încotro. Pentru că urăsc când cei care habar n-au despre luptele tale, care în toată viața lor cea mai grea încercare de care s-au lovit a fost când nu s-au putut decide dacă să meargă în vacanță în Caraibe sau în Grecia, sau dacă să-și schimbe BMW-ul pe-un Mercedes, sau să-și renoveze anul ăsta casa ori să mai aștepte înc-un an… no, când genul ăsta de oameni îți spune să uiți, să lași în urmă tot și să privești înainte, sau că știu SIGUR că poți să te vindeci, sau te întreabă mirați da’ cum, încă n-ai trecut peste??? etc. no, genul ăsta de oameni mă face să vreau ori să caut primu’ „loc de dat cu capu” ori să-i strâng de gât. Două din una. Iar azi, fiind o atmosferă plumburie, bacoviană, ia ghiciți, ce-mi vine? Da’ mă abțin…

Mno, cam asta ar fi cu încercările. Și judecățile. Cel mai bine-ar fi să ne abținem. S-o așteptăm pe cea de-apoi. Că aia-i singura care contează. Să ne înfrânăm. Și să nu mai judecăm.

Pe nimeni. Niciodată.

Pentru că nu știm ce bătălii poartă…

Și nici nu suntem Dumnezei.

(Still)

With love,

Aura B. Lupu

 

PTSD

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

Reclame

Un gând despre „PTSD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s