Marți

„Marți”

La Dej e zi de piață.
Parcă și văd forfota, lumea multă pe centru, coada de la covrigăria lui Gigi (mmm, îmi curg balele ca la Edi numa’ când mă gândesc la covrigii ăia cu vișine!), agitație, mașini multe, claxoane, înjurături… Cu alte cuvinte, viață.
Cel mai tare-mi plac „tantile” ce-aduc să vândă la piață ce mai au și ele pe-acasă : ouă, lapte, caș sau vreo legătura de ceapă și usturoi…
Stau cuminți, nu se bagă-nseamă și-o urmă de rușine licărește în ochii lor bătrâni…
Și-atunci știu. Nu mai au bani de pâine… sau de medicamente.
Pensia lor minusculă s-a dus deja pe curent, lemne și-o parte din medicamente. Pentru că de cele mai multe ori, chiar și compensate, nu și le pot permite pe toate câte le-a prescris domn’ doctor…
Și vin la piață cu ce pot. Cu ce mai au.

„Tanti” la care dacă te duci în ogradă, o găsești sărăcăcioasă dar măturată și-ngrijită. Și cu vreo câteva găini cotcodăcind prin ea…
Un câine slab și jigărit latră răgușit, cu lanțul atârnându-i de grumazul învățat cu el…
O pisică vine și ți se freacă de picioare în întâmpinare și miaună leneș…
„Tanti” are casa mică și-amărâtă, ca și pensia dumneaei da’ văruită (de mâinile dânsei) și curată.
Cu odaia de „dinainte”, adică aia în care-și ține tot ce are dânsa mai de preț și-n care intră doar oaspeții…
„Tanti” care după ce-i treci pragul, te pune la masa decorată cu cel mai bun și mai fain ștergar și-ți dă, fără să stea pe gânduri, ce are biata de ea mai bun. Dacă mai are doar un măr și-un colăcel păstrat pe mai târziu, ție ți-l dă…

O generație de oameni care odată duși, rămânem săraci. Da’ săraci rău, lipiți pământului….

Oameni de la care, dacă am avea răbdare, am afla povești nemaipomenite.
Oameni pe care, dacă am avea răbdare să-i ascultăm, ne-am da seama că nu-s oameni ci sfinți…

Poveștile cele mai faine și care mi-au rămas în suflet sunt cele spuse de bunicii mei. De pe vremea războiului. Sau simple povești pentru copii.
Astea mi-au rămas vii în amintire.
Cuvânt cu cuvânt.

Și ochii bunicii când mi le povestea… Doi ochi ca două stele…
Pe care câteodată îi regăsesc în ochii și-n privirea unei „tanti” de la piață. Care vinde o legătură de ceapă sau usturoi, ca să mai strângă câțiva bănuți până la pensie…

Marți.
Zi de piață la Dej.
Pentru mine, de aducere aminte.

With love,
Aura.

0t

 

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s