Bani

28/01/2018

Cinste. Onoare. Omenie. Dreptate. Respect. Mai ales respect.
Cuvinte rostite pompos și cu emfază dar al căror înțeles ne scapă.
Adevăratul lor înțeles. Sonoritatea lor dă bine când le rostim.
Dar oare le și simțim? Le înțelegem cu adevărat?
Parcă ar (și aș) aparține altui secol…😪

Regret că am ajuns să cred asta.
Regret că SIMT asta.
Aș vrea din tot sufletul să fie altfel. Dar nu e… 
Când totul se învârte în jurul banilor.
Când scopul de-ai obține scuză mijloacele prin care-o facem.
Când binele propriu e mai presus de orice.
Fraierim, jecmănim, exploatăm, înșelăm și mințim cu o seninătate ce mă sperie.😱
Oare chiar nu mai contează cum sau pe spinarea cui am obținut banii ăștia afurisiți? Sută aia de euro? Chiar merită să călcăm în picioare omenia? Respectul? Dreptatea? Cinstea?
În politică nu mă bag.
Pentru mine e un subiect închis. Nu scriu acum despre ce fac parlamentarii, deputații sau senatorii. Asta-i o troacă în care nu mă bag. 
Eu acum scriu despre omul de rând. Despre persoanele cu care intrăm în contact zi de zi.
Și care te-ar „vinde” pentru-n pumn de arginți…
Iude. Cu multe fețe. Cu multe înfățișări. Cu multe măști.
Gustul amar după „contactul” cu ei trece greu, foarte greu.😫
Banii obținuți repede, fraierind pe alții oare chiar ne fac fericiți?
Oare chiar dormim liniștiți cu capul pe pernă?
Ne putem strânge copiii în brațe și-i putem privi în ochi?
Fără mustrări de conștiință? Fără regrete? Fără să ne simțim vinovați?
Înșelându-i pe alții ca să te îmbogățești…
Eu înțeleg că tentația e mare.
Să câștigi bani ușor, fără efort, sună minunat, nu?
Dar dacă ne punem în pielea celui înșelat?
Dacă cei fraieriți încep să ne bântuie?
Când orice pas înainte îl faci călcând în picioare omenia, respectul, dreptatea și cinstea, fraierind, înșelând, mințind și jecmănind pe alții, ne păcălim singuri. Ne furăm singuri căciula.
Nu e pas înainte. E un pas spre iad. Spre infern.😈

Iar prețul o să-l plătim. Mai devreme sau mai târziu. Noi sau urmașii noștri.
Dar credeți-mă, de plătit o să-l plătim.
Și-o să fie mare.

Nimic nu rămâne nepedepsit. Într-un fel sau altul.
Karma are grijă de toate.
Roate se învârte.
Și Dumnezeu veghează.
Aveți grijă cui vă vindeți sufletele.
Banii… contează.
Dar nu cu orice preț!

With love,

Aura B. Lupu

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

Reclame

3 gânduri despre „Bani

  1. înțeleg prudența de a nu călca în lăturile politice. Este cumva de bun-simț.
    „Dă-i în mă-sa! Noi ne vedem de ale noastre.”
    Dar ale noastre sunt întrepătrunse cu ale lor. Ei nu sunt din altă lume. Nu sunt extratereștri. Sunt niște simpli căpătuiți. Ciocoii zilelor noastre. Care dau tonul. Și care sunt la vedere…
    Comunismul a schimbat structura sufletească a românului. A! Vom citi că în toate vremurile au fost mișei. Dar în comunism vreau să spun că micimile sufletești au căpătat „scuză”. S-a mințit pentru a „se descurca” fiecare. S-a furat din același motiv… Toate însă pe furiș, cu conștiință încă. Se știa că „nu e bine”. Nici nomenclaturiștii nu se afișau cu veniturile lor necinstite.
    Însă acum apare sfidarea. Iar omul de rând (care n-a uitat că peștele de la cap se împute) face și el ce poate… adună resturile. Dar nici resturile astea nu sunt ale sale. El admiră pe cel care a furat mai mult și de îndată ce ar fi în locul aceluia, ar face la fel. Îl admiră chiar și pentru cât de frumos îl minte…îl consideră deștept.
    De ce? Pentru că au distrus tot. La suprafață au distrus polii de sprijin, modelele adevărate, mânjind toate personalitățile cu noroi. La interior au distrus conștiința. Iar fără conștiință ce mai înseamnă acești termeni ca omenie, respect, dreptate? Niște cuvinte, acolo.
    Și conștiința asta ce o fi oare? Este glasul lui Dumnezeu în tine. Se mai face el auzit dacă „te-ai adaptat” vremurilor?
    Iar aceste vremuri cine le controlează? Nu clasa politică?
    Și uite așa. după ce am dat ocol ligheanului cu lături, ferindu-mă de murdărie, tot am călcat în el. Nu am încotro. Chiar și aici, plecat din țară, nu pot să stau deoparte. Pentru că și dacă aș sta cu capul îngropat în nisip, lucrurile tot se mișcă. Și nu se mișcă în sensul bun.
    Ceea ce faceți, este minunat. Amintiți esența unei conduite creștine. Este minunat! Ar fi extraordinar să fie și unul din clica lui Dragnea abonat la acest blog…Dar vezi să nu! Ne avem aici pe noi… Eu știu că cititorii de aici sunt deja oamenii frumoși, care fac diferența. Care sunt ca niște steluțe strălucitoare, oriunde se mișcă ei, pe glob. Și care mă fac să mă simt mândru și să nu îmi pierd speranța. Speranța mea plină de cucuie…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s