Echilibru

Ca în fiecare dimineață, când îmi beau cafeaua stau și pe Facebook. Obicei, nărav, dependență (cum zice bărbatu-meu ) dar parcă una fără alta nu merge.

Azi sunt și presată de timp (mintenaș tre’ să plec la muncă) dar e musai să vă scriu câteva cuvințele.

Crăciunul bate la ușă.  Pregătirile sunt în toi.

Agitație, alergătură, grabă, mășini, claxoane, frâne scrâșnite și înjurături rostite printre dinții încleștați, îmbrânceli…

Mă simt că picată-ntr-o altă lume. Ce-i cu noi măi oameni buni?

Parcă am înnebunit cu toții.

ZEN. Respirați adânc. Time-out.

Puneți pe „mute” (mucles) și dați „slow motion”.

Știți, așa ca-n filme, când imaginea se reia cu încetinitorul.

Nu-i mai bine?

Hai să nu stricăm bucuria Crăciunului.

Să păstrăm măsura.

Să nu înlocuim bucuria cu nerăbdare, efervescența cu nesimțire, forfota cu îmbrânceli. Să nu transformăm hrana în îmbuibare (că doar avem fiobilin!) și cadourile în misiuni imposibile la care nici Tom Cruise n-ar fi în stare să le mai dea de capăt!

HO!

Nu e apocalipsa. Nu trebuie „să radem” rafturile magazinelor de parcă ne-ar trebui provizii pe ani de zile! Nu trebuie să cumpărăm amu ni tăt, da’tăt! că „e la reduceri”!

Ne-am transformat parcă-n niște roboței care primesc o singură comandă: „Cumpără! cumpără! cumpără!”.

Apoi ce dacă după sărbători aruncăm tone de mâncare? Apoi ce dacă după sărbători cadourile zac în colțuri prăfuite, fără să le folosim vreodată? Și asta în timp ce alții n-au ce băga în gură sau nu au ce îmbracă și încălța.

Eu zic c-ar fi bine ca de fiecare dată când simțim impulsul ăsta, de-a cumpăra „apoi lasă că văd io dacă-mi trebe” , să încercăm să-i rezistăm. Să ne gândim de două ori înainte de-al pune în coșul de cumpărături. „Oare chiar îmi trebuie? Oare chiar am nevoie? Oare chiar îmi folosește?”.

Am devenit o societate de consum.

Să avem. Să deținem. Să strângem. Să acumulăm.

Pentru ce? De ce? Să „ne dăm mari”? Să arătăm lumii că noi avem mai mult și suntem mai cu moț decât restu’?

Dar la ce ajută asta?

Nu mi-a păsat absolut niciodată că vecinu’ sau colega sau oricine altcineva și-a luat nu știu ce televizor, sau mașină sau mai știu io ce, așa că hop și io, musai să-mi iau, da’ olecuță mai mare că no, să fiu înaintea lor!

Nu trebuie să dovedesc absolut NIMIC la NIMENI.

N-am nevoie de-o casă mai mare, de-o mașină mai tare sau de-un televizor cu ecran curbat ca să mă simt bine.

De fapt cel mai bine și cea mai fericită am fost când stăteam în chirie și de-abia aveam cu ce trăi de azi pe mâine.

Când nu avem nimic prețuim ceea ce trebuie.

Ceea ce este important. Oamenii care ne înconjoară. Familia. Și sănătatea.

Restul… e deșertăciune.

Vă doresc o zi plină de… cumpătare.

Și echilibru.

With love,

Aura.

mereu-in-echilibru

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

 

Reclame

Un gând despre „Echilibru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s