Bunica a fost cea care mi-a povestit prima oară despre Moș Nicolae. Și am crezut fiecare cuvințel.

Că s-a întâlnit cu el pe uliță, noaptea, când se întorcea de la tușa Cheță, dar n-a știut atunci cine era. Că-i dăduse binețe, că era bătrân-bătrân, cu barbă albă și cu-n sac în spate. Și chiar se minunase*, ce căuta pe ulița satului, la ora aia, așa un bătrân, prin zăpadă, pe-un ger aspru? La cine mergea? Își făcuse griji să nu cadă în vreun șanț și să înghețe.

Când însă a doua zi dimineața ne-am găsit ghetele pline, ne-am dat seama – și bunica, și noi! – cine fusese. Moș Nicolae!

Mulți ani de-atunci l-am „pândit” printre florile de gheață desenate de ger pe geamuri, după ce ai mei adormeau, ca nu cumva să mă prindă că umblam ca fantoma prin holul înghețat, numai în pijama și desculță, să nu fac zgomot. Zgomot nu făceam, însă mă apuca o durere suspectă de burtă a doua zi.

Și-n ziua de azi am o sensibilitate mărită la frig.

Nu l-am „prins” niciodată pe moș. Pe mine, însă, mama, da. Urmarea? Doua palme la cur și-n pat de urgență !

„Și de-acolo să nu te mai prind că miști până dimineață, auzi?”

Îmi curățam seara cu sfințenie papucii, iar dimineața, când îi găseam plini, nu pot să vă descriu bucuria, încântarea și „minunarea” mea. Pe unde intrase? Că doar stătusem de veghe! Bota (cum zicem noi, ardelenii, adică nuielușa) ce-o găseam inevitabil în fiecare an (că no, nu eram niciodată suficient de cuminte să n-o mai primesc) nu conta. Portocalele și dulciurile, alea contau. Și ce gust aveau, Doamne!

Când am avut băieții, doream din tot sufletul să simtă și ei aceeași bucurie și „minunare” pe care-o simțisem și eu.

Fetișoarele lor uimite, ochii mari, de parcă nu le venea să creadă că aveau ghetele pline, sunt o bucurie ce-o păstrez și azi în suflet. Mi-l încălzește, mi-l mângâie și mi-l alină.

Și să știți că Moș Nicolae există! Mi-a zis mie ea, bunica!

În decembrie ’99, după ce divorțasem, îmi era cumplit de greu. Banii-mi ajungeau de azi pe mâine iar pe „ex”-ul îl durea-n paișpe, nici pensia alimentară stabilită de tribunal n-o plătea. Sub brad, însă, băieții au găsit nu numai dulciuri și portocale, ci și hăinuțe, și papuci și jucării.

Așa că, deseară curățați-vă ghetele, iar moșul o să vină.

Nu trebuie decât să credeți.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

❤

Fragment din „Trăirile Aurei”.

Ambele volume pot fi comandae de pe site-ul Libris. Mulțumesc.

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

Mulțumesc!