Mă numesc Aura Lupu (născută Boroș), am terminat liceul de filologie-istorie „Ady Șincai” din Cluj-Napoca, promoția 1988-1989, am absolvit cursurile școlii de masaj și reflexologie din Belgia – PCVO Scheldeland (2013-2014) – iar în 2018 cursurile de Practitioner Coach ale Academiei Române de Coaching. Sunt o mamă mândră și-o nevastă fericită.
Cariera mea într-ale scrisului („fircălitului”, cum îmi place mie s-o spun) n-are vechime, am început să public din noiembrie 2017 pe blogul Aura B. Lupu iar din februarie 2018 pe https://aurablupu.com/
Mi-a plăcut să scriu dintotdeauna, a fost felul meu de-a exprima emoțiile ce trebuiau ascunse și gândurile ce nu puteau fi rostite.
Visul meu de când eram copil a fost să scriu o carte. S-o țin în mâini, să miroasă a nou, a proaspăt tipărit; a cerneală abia uscată. Vis care-a devenit realitate în 18 mai 2018, la 6 luni de când am (re)început să scriu, când a ieșit de sub tipar cartea „Trăirile Aurei”. În februarie 2020 am publicat al doilea volum, iar în octombrie 2020 volumul I este revizuit, reeditat și apare pe site-ul editurii Libris-Creator, alături de al doilea. Ambele volume le găsiți aici ⬇
Am participat și la doua antologii, Vara Cuvântului și Iarna Cuvântului, apărute la editura ECreator.
Cine vrea să știe mai multe despre mine, poate afla și din interviurile pe care le-am acordat revistei „Viitorul României”:
la vorbele de suflet ale Cristinei Apostol,
https://vorbepentrusuflet.blog/2020/07/09/autoarea-aura-b-lupu-intr-o-incursiune-de-amintiri/
la o „ceașcă” de carte cu Naty Budu-Grati: https://shereading.art.blog/2020/07/12/aura-b-lupu/
și din cel pentru Căsuța unui melc, a lui Anaphielle:
https://casutaunuimelc.ro/2020/05/19/aura-b-lupu-despre-scris/
Am scris (re)început pentru că mai bine de 10 ani n-am mai scris. De ce? Pentru că înainte, când scriam în jurnalele mele, o făceam cu ură, cu îndârjire, cu patos și încrâncenare. Cinci ani jurnalele mele fuseseră singura modalitate prin care-mi revărsam frustrările, neputințele, umilințele, durerile, zbaterile. Dar acum am înțeles ca toată suferința, toate lacrimile și zbaterile n-au fost în zadar. Împărtășind din experiența și încercările mele, știu – și simt – că o să ajut și alte suflete. Bucuria mea este că am reușit să scriu din nou. Că am depășit blocajul. Că mi-am regăsit vocea. Că mi-am găsit harul. Mai am momente când plâng scriind. Dar de cele mai multe ori e de bucurie. Că pot manifesta ceea ce simt. Că pot împărtăși ceea ce gândesc. Și, mai ales, că pot exprima ceea ce sunt: eu. Și atât.
Cu drag și cu iubire,
un suflet.
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul