Am noroc că stau într-un loc așa de fain. Mai casc ochii pe geam, mai fac o poză, mai deschid ușa larg… Îmi lipsește teribil bițigla mea ruginită și plimbările zilnice cu Max. Știu că trebuie să mai am o țârucă răbdare, dar mi s-a cam epuizat. Dacă nu pot ieși din casă când vreau io, e nasol. Pedeapsă mai mare nu-mi trebuie. Dar azi am prima ședință de kineto-fizioterapie, deci nu poate evolua decât spre bine, sper. De-abia aștept să scap definitiv de orteză, iar cel mai dor îmi e să dorm pe partea dreaptă, să pot să mă răsucesc cum am io chef în pat. Măcar acum pot să mă spăl și să mă îmbrac singură. Mare lucru! Ce era odată firesc și normal, acum e un efort considerabil. Nădușesc, icnesc, trag, împing… Să nu mă audă cineva, că zice c-am înnebunit.

Iar dacă mă vedeți cu nasul lipit de geam, privind luuung, șăgalnic, cu dor, nu sunați la poliție. Nu m-a răpit nimeni, doar că singură încă nu îndrăznesc să ies. Că la cât îs io de-mpiedicată, e posibil să-mi mai rup și vreun picior. Noroc că stau într-o zonă așa de faină. Selfiurile însă tot nu-mi ies, mereu apare cineva prin cadru, ba câinele, ba vreun ficior.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

23/11/2022

Later edit

🤬mzxp❗❌gsdty😡bgtpzgtsgmp🤬❌‼️😡❌❌❌ghkqxwy
Vaaaaai! Și ioooooi! Dacă știam că doare-n halu’ ăsta fizioterapia, mă-mbătam înainte să mă duc! Mzdyghgxkpxzmq‼️😡🤬❗😡❌

Nu ne înțelegem mereu bine, acum stăm și povestim pe canapea, imediat aud bufnituri pe sus, după ce le zic să-și mai strângă prin camere. Mă ceartă când dau jos orteza și fac prostii, de parcă rolurile-s inversate, io le trimit mesaje să dea sonorul mai încet în camerele lor, după ce eu și Adi ne punem în pat. Râdem, glumim, ne și distrăm. Avem zile și zile. Dar ca orice mamă cu copiii ei, avem și discuții, nu suntem mereu în armonie. Ca-n orice familie, există și tensiuni, diferențe de opinie. Știu că nu suntem perfecți, știu că am făcut multe greșeli, că n-am reușit să fiu mama perfectă, ideală, care-mi imaginam c-o să fiu când eram însărcinată cu ei. Dar mai știu că mereu i-am iubit. Și mereu o să-i iubesc. Doar sunt fiii mei. De care sunt mândră, cu care mă mărețesc, pe care-i susțin și-i sprijin, indiferent ce vor să facă. Pentru că am înțeles într-un final că asta e tot ce au nevoie copiii tăi: să fii acolo când te caută.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

22/11/2022

Nemărginită, nețărmurită, neîntrecută bucurie aseară, la EuropaNova Brussel. În cadrul unui eveniment magistral, cu toate ingredientele necesare – cărți, pictură și muzică – ne-am strâns laolaltă cinci dintre autoarele Siono. Ce putea să fie mai frumos? Mi-am cunoscut – în sfârșit! – colegele de breaslă, Oana, Nicoleta, Cristina și Ligia, ne-am putut privi în ochi și strânge în brațe, o experiență repetabilă cu siguranță. Am întâlnit și câțiva dintre cititorii mei, ceea ce-i extraordinar, îmi cer iertare dacă am avut poate reacții mai întârziate, așa-s io, mai ardeleancă, no! Mi s-au lipit de suflet un portret (care, spre dezamăgirea mea, până să mă dezmeticesc, s-a și vândut) dar și niște maci, pe care-a fost musai să-i iau acasă și cărora le-am găsit direct locul potrivit. Georgeta, ești minunată! Iar cireașa de pe tort, pentru care-i mulțumesc Oanei c-a adus-o și editurii Siono c-a trimis-o, a fost primul exemplar din „Trăiește. Iubește. Și taci.” O seară magistrală, de vis. Felicitări tuturor!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
13/11/2022

Orice perioadă grea aș avea, cu un pic de ruj și rimel trece parcă mai ușor. Și cu mult umor. În sala de operații, când se agitau toți pe lângă mine, o asistentă îl tot bodogănea pe anestezist. Că să mai aștepte un pic, că masa nu era pregătită cum trebuie, că lateral trebuie să mai adauge nu știu ce… El o bodogănea înapoi. Era un schimb de replici amuzant – voit sau nu, habar n-am – dar apare nenea chirurgu’ ce zice, pe un ton șugubăț: „Filofteio, (sau cum o fi chemat) acum, în sala asta de operație, șeful-șefilor e domnul anestezist, toți, inclusiv eu, trebuie să ascultăm de el.” Filofteia, încăpățânată, zice: „Ja, maar…” (Da, dar…) La care io, care aveam deja masca de somnic pe nas, ridic două degete și-ntreb: „Mag ik deze keer de baas van de bazen zijn?” (Pot fi eu șefa-șefilor de data asta?” și-am adormit în aprobarea și râsetele tuturor.
Așa că, testat pe pielea mea, umorul grăbește vindecarea. Și-un piculeț de ruj și de rimel. (la bărbați cu moderație 😁🤣)

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
09/11/2022

Rânduri de grăbit vindecarea. Mulțumesc!  

 „Eu tac și citesc! Am aflat și de ce să tac. Știam, dar acum am și confirmare. Citesc și îmi place!Fiecare pagină e un gând dintr-o multitudine, o stare, o mărturisire. Citesc și îmi place! Mult bine și multă sănătate!” Rodica Născu – 07/11/2022

 „Mărturisesc că ceea ce m-a făcut să mă opresc mai atent și cu plăcere, cu drag și o anume/ formă de empatie asupra rândurilor tale, sunt umorul, naturalețea, autenticul și ironia fină și șugubeață din vârful peniței tale, Aura, care fac din aceste rânduri o încântare să fie descoperite, parcurse și însușite ca forme de relaxare și îmbogățire a spiritului, dacă nu posibile abandonări în frânturi de realitate similare celor care trezesc în noi aceeași nevoie de a ne întoarce către o pagină,  goală sau scrisă de către cineva care trece prin aceleași provocări, trăiri și porniri firești ca noi ❤” Greta Cecilia –  06/11/2022

 „Minunat redate trăirile! Am trăit unele pasaje din carte ca și cum le-aș fi scris eu și am râs la multe expresii haioase, pe care le folosesc și eu deși suntem din părți diferite ale țării. Mulțumesc!” Florentina Gheorghe – 04/11/2022

#impresiidelacititori #selfiecartea #aurablupu #trăirileaurei #trăieșteiubeșteșitaci

De când l-am găsit în câmp, venind de la Mănăstirea Nicula astă-vară, https://aurablupu.wordpress.com/2022/07/05/pisoi/

s-a făcut o frumusețe de pisoi. Când vorbesc pe cameră și-mi aude vocea, mișcă urechile și roade telefonul. De tata e de nedespărțit, îl urmează peste tot și i se urcă pe piept, unde stă și toarce. La mama cere de mâncare. Am salvat atunci un pui de mâță cât un ghemotoc, iar el salvează acum două suflete însingurate. Parcă au înflorit și ai mei de când au grijă pisoiului. Cum le mai potrivește Dumnezeu pe toate! Mama a făcut turtă dulce, mă uit la poze și gura mi se umple de apă. Bobiță stă mândru la poză. Știe că-i frumos, știe că-i iubit și știe că a ajuns unde trebuie. Din câmp, dintre mărăcini, într-o casă iubitoare.
Și gândul iar mi se duce la turta dulce, și iar salivez. Mi-e dor și mie de casa iubitoare, în care miroase mereu a ceva bun, unde candela pâlpâie fără-ncetare, unde se aude tors de pisică și unde pot să fiu din nou copil.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
04/11/2022

Cărțile mele le găsiți aici https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

și aici:

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării din țară:

Gaudeamus – Cluj-Napoca

Libris – Brașov

Junimea – Iași

Casa Cărții – Iași

ELSTAR – Câmpina

Prăvălia cu Cărți – Constanța

Mihai Eminescu – București

Aida – Timișoara

Libris Eminescu – Tg. Mureș

Excelent Coffee & Books – București

Mulțumesc.

Pentru că m-ați întrebat de multe ori ce operație am avut, ce-am pățit etc., am găsit un articol care descrie în amănunt procedura, iar pentru cei care au curaj este inclus și-un videoclip.

Repararea coafei rotatorilor este o interventie  chirurgicală prin care unul sau mai multe tendoane rupte la nivelul umărului sunt refixate la locul lor natural de atașare de pe capul humerusului. Procedura este tipic realizată  artroscopic, prin cateva mici incizii, utilizând  instrumente subțiri, special create, implanturi si fire de sutura extrem de rezistente.

Repararea Artroscopica a Coafei Rotatorilor este indicată când cineva are o ruptură completă a unuia sau mai multor tendoane, care îi cauzează durere si slăbiciune musculara.

În timpul operației tendoanele sunt mobilizate si eliberate din tesutul cicatricial si apoi reatasate la locul lor pe os. Dupa reparare, tendoanele vor fi protejate prin imobilizarea temporară a umărului iar in timp ele se vor vindeca și lipi de os.

Repararea Artroscopica a Coafei Rotatorilor. Tendonul este atașat de os cu ajutorul unor dispozitive denumite ancore de sutura, pe o suprafață de câțiva cm pătrați, zona denumita loc de insertie. In anii trecuti tendoanele erau de regula refixate la os folosind un singur rând de ancore prin tehnica single row cu aducerea tendonului la marginea locului de insertie. În prezent tehnica double row este cea mai utilizată, cu fixarea tendonului folosind 2 rânduri de ancore, medial si lateral, cu fire care se încrucișează peste tendon suture bridge apasand uniform tendonul pe os. Aceasta tehnică pare sa aibă o rată de vindecare mai mare in comparație cu tehnica anterioară deoarece reinsertia tendonului la os este mai solida și mai anatomică .

Cum este Recuperarea După Repararea Artroscopica A Coafei Rotatorilor?
Recuperarea functionala dupa aceasta interventie depinde de mai multi factori cum ar fi: câte tendoane au fost rupte și au necesitat reparare, cât de retractate au fost tendoanele sau cât de degenerate si uzate au fost ele în momentul repararii.

După repararea artroscopica a tendonului supraspinos, cea mai des întâlnită leziune, pacientii vor părăsi spitalul a doua zi după operație si vor fi imobilizati în esarfa timp de 4-6 săptămâni. Pentru a preveni înțepenirea umărului vor începe imediat exerciții de mobilizare pasiva cum sunt exercițiile pendulare. Pentru aceasta pacientul va scoate periodic brațul din esarfa, se va apleca în fața si va lasa brațul să atârne liber ca un pendul imprimand din corp mișcări circulare la nivelul acestuia. În acest fel umărul va fi mobilizat pasiv, fără contribuția activă a mușchilor și zona reparată va fi protejată.

Dupa aceasta perioada de 6 saptamani, pacientul va renunta la imobilizare si va începe un program de recuperare asistat de kinetoterapeut. Kinetoterapia va ajuta la redobândirea treptată a mobilitatii si forței musculare. În medie la 12 săptămâni după operație pacienții vor avea o mobilitate completă, vor fi fără dureri dar vor avea încă musculatura slăbită. Recuperarea forței musculare necesită 6 până la 9 luni deoarece pacientii au avut acest deficit de forță de mai mult timp.

Majoritatea pacienților operati se declară satisfacuti de rezultatul repararii, unii chiar și la 10 ani de la interventie.

Articol preluat de pe chirurgieartroscopica.ro

Pișcătură de țânțar a fost scosul firelor. La cât de frică mi-a fost și la cu câtă groază m-am dus azi la cabinet, am fost surprinsă când mai că n-am simțit nimic. Din toată tărășenia asta cu operația, mi-am dat seama de câteva lucruri: că îs bugăt de rezistentă la durere, nu cum credeam io până acum, că-s o sâcâită și jumătate și samân bucățâcă-ruptă cu fiicior’ miu, 😁😉 nu suport nici eu ca hainele să nu stea cum trebuie pe mine și să facă cute și că-s o mulțime de oameni cărora le pasă dacă crep sau nu. Toate mesajele primite m-au bucurat și n-am destule cuvinte să vă mulțumesc. E mare lucru sa se roage cineva pentru tine. 🙏✨🙏

Chiar dacă durerile au fost îngrozitoare, știu că va trece cu bine și perioada asta grea. Azi am primit o poză cu prima carte ajunsă la cititori, mi-a facut mai bine decât un ibuprofen. Și cred că ăsta a fost norocul meu, 🍀 că în aceeași perioadă s-au împletit durerile cu bucuriile, suferința cu fericirea, binele cu răul, firul alb cu firul roșu. Adică am trăit viața asta fix așa cum e, o împletitură de fire minunate, care la final se dovedește a fi un model extraordinar.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

03/11/2022

„Stimată doamnă Aura Lupu,

Îmi cer mii de scuze pentru ora neprielnică la care vă scriu, sper că nu vă deranjez.

Ieri am fost la Dom, aici în Linz, unde am aprins o candelă și am închinat o rugăciune pentru sănătatea și puterea Dumneavoastră. 🙏
Sper să fiți bine. Eu vă port în inima, gândurile și rugăciunile mele. Vă doresc o însănătoșire și recuperare cât mai rapide, dragă Doamnă.
🍀❤️💐

O noapte liniștită și somn lin vă doresc!

P.S.: V-am citit ultima postare de pe Facebook, în care mărturiseați că durerea v-a mai lăsat – ceea ce mă bucură, să vă știu bine și în proces de vindecare! ❤️ Am încredere că totul va fi bine! 🥰”

Când am zburat cu balonul, imediat după ce ne-am înălțat, am remarcat liniștea. Am savurat-o din plin. A fost o încântare. Un deliciu.

Asta caut și acum. Liniștea. Bine, o caut eu de ceva vreme, n-am mai fost la cumpărături într-un mall de nici nu mai știu când. Știrile despre Black Friday, reduceri, promoții, mă lasă rece.

Cineva mă întreba cât rezist. Bănuiesc că se referea la tăcut. Mult și bine. Tăcerea nu mă neliniștește. Nu mă îngrijorează și nu simt nevoia umplerii ei cu nimicuri. Prefer să ascult. O muzică bună, relaxantă, un podcast, o emisiune din care am ceva de învățat. Iar când e liniște în jur, prefer să privesc, să observ, să remarc. Sunt atâtea lucruri de descoperit!

Sunt și-o guralivă, vorbesc mult, râd zgomotos și cu poftă, sunt volubilă și efervescentă, dar știu și să tac. Îmi place să mă cufund în tăcere. Liniștea mă calmează. Îmi ascute simțurile. Îmi alină durerea. Și nu doar că tac, ci intru într-un soi de nemișcare, din care nu-mi prea vine să ies. E ciudat, știu, când am făcut RMN-ul medicul mi-a spus că va fi dificil, că vor fi 30-40 de minute în care n-am voie să mișc. A fost floare la ureche, aproape c-am adormit.

Așa că pentru mine să tac nu-i un efort mare, deosebit. E o plăcere. Și mai ales să ascult.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

02/11/2022

Cărțile mele le găsiți aici

https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

și aici:

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării din țară:

Gaudeamus – Cluj-Napoca

Libris – Brașov

Junimea – Iași

Casa Cărții – Iași

ELSTAR – Câmpina

Prăvălia cu Cărți – Constanța

Mihai Eminescu – București

Aida – Timișoara

Libris Eminescu – Tg. Mureș

Excelent Coffee & Books – București

Mulțumesc!

A fost obositor, dificil, dar a fost musai. Să mergem la mare. Acolo mă încarc cel mai repede, cel mai bine, cel mai ușor. Acolo, ascultând doar valurile și privind marea, prind puteri. N-a contat distanța, nu mi-a fost nici sete, nici foame, doar am vrut să ajung pe nisip, lângă mare. Acolo, zic io, e locul perfect de trăit, la mare. Să-ți bei cafeaua uitându-te la răsărit, să admiri apusul, să ieși seara la plimbare pe nisip, să respiri briza mării. Mi-am aruncat ochii spre clădiri și-am zărit pe un balcon o femeie pe care-am invidiat-o instant, stătea într-un șezlong și citea o carte. Ce răsfăț! Ce peisaj minunat avea sub ochi! Dar apoi l-am auzit pe Max lătrând și m-am rușinat. N-am de ce să invidiez pe nimeni, sunt la o oră distanță de mare, pot s-o văd când vreau, împrejurimile unde locuiesc sunt extraordinare, casa mi-o ador, Adi și băieții sunt atât de grijulii, Max nu știe ce să facă să mă vadă râzând, o mulțime de oameni se roagă pentru mine… Nu, n-am de ce să invidiez pe nimeni, din contră, sunt foarte, foarte norocoasă. Vă iubesc pe toți!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
30/10/2022

Să te speli. Să amesteci în cafea. Să ridici o scamă de pe jos. Să te întorci noaptea-n pat, să te joci cu câinele, să scrii, să împături o haină… Lucruri banale, pe care le făceai înainte fără ca măcar să te gândești că le faci, acum te chinui să le duci la capăt. Neputința te frustrează. Te enervează. Renunți. Știi că n-are rost să te forțezi. Accepți. Te bucuri de lucrurile mici. Te mulțumești cu ce poți să faci. Azi te simți mai bine, ai părul curat, chiar dacă și tu, și soțul, v-ați chinuit un pic, măcar miroși frumos. Durerea parcă nu mai e atât de acută, (mulțumesc, vindecătoarea mea de la distanță🙏), încet-încet te obișnuiești cu ea, cu situația. Ai fi vrut să fie altfel, dar nu e. Așa că mulțumești. E lecția pe care-ai învățat-o acum mulți ani, să mulțumești mereu, pentru tot ce ți se-ntâmplă, bun sau rău. Pentru că știi că totul se întâmplă cu un rost.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
29/10/2022

Am fost mustrată și-n public și-n privat că am folosit cuvinte nepotrivite pentru o „duoamnă”, o „poiată” ce mi-s, (n-am scris poezii până amu, da’ a fi musai să m-apuc, să nu dezamăgesc). Ha!

„Io-s (tot) simplă. Nerafinată, nestilizată și netunată. Îs așa cum m-a lăsat Dumnezeu pe pământu’ ăsta, fără artificii, fără retușuri și fără false pretenții. Scriu simplu și din suflet. N-aveți alte așteptări de la mine, că le-aveți degeaba.”, scriam în 2018, când m-am apucat de scris și nimic nu s-a schimbat de atunci. https://aurablupu.wordpress.com/2018/06/24/culmi/

Și folosesc toate cuvintele, că doar de asta le avem în vocabular. https://aurablupu.wordpress.com/2019/08/22/da-da

Iar simțul umorului sper să nu mă părăsească niciodată, că atunci a și bai.

https://aurablupu.wordpress.com/2020/02/17/constipati/

Cât despre scris, o să scriu fix-fixuc la fel, sincer și din suflet. N-o să vă prezint doar părțile frumoase ale vieții, n-o să folosesc doar cuvintele care „trebuie” și n-o să scriu poezii pentru că asta se așteaptă de la mine, doar ca să dau bine și să atrag like-uri. Cei care mă citiți de pe la începuturi, știți asta, zi-mi să fac ceva și-o să fac taman pe dos, că-s neam dâcos, de-a lu’ „Dica Hondii” plus rac încăpățânat. https://aurablupu.wordpress.com/2018/02/19/rac/

https://aurablupu.wordpress.com/…/alte-adevaruri…/

Și nu văd rostul, de ce să nu fiu sinceră? De ce să mă prefac? Ok, sinceritatea mă costă și sunt dispusă să plătesc prețul. Dar înainte de-a fi puternică, curajoasă, optimistă etc. să știți că-s o simplă femeie. Care are și dureri și răbufniri și toane și defecte până-i lume! Înainte de-a fi scriitoare, blogăriță, terapeut etc. îs om, cu păcate cât încape, cu greșeli nenumărate. Așa că accept mustrările, le merit, știu, mai ales pe cele care-au venit din drag și compasiune. Pe cele care-au venit din dezamăgirea de-a nu fi cum s-a așteptat de la mine să fiu, sorry, alea le pun unde-mi zicea mama să pun și grijile. Și scriu ce-am scris încă de la începuturi, în 2018:

„Cei care căutați discuții pline de profunzime, analize literare și dezbateri filozofice, ați greșit pagina. Ceilalți cititori, care știți deja cine sunt și câte prune am în straiță, stați dragilor liniștiți.

Cu tot cu visuri împlinite, cu țeluri atinse și pășit pe culmi mărețe, tot Aura sunt și tot cu drag vă țuc pe toți!”

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

28/10/2022

🤬 F* tu-i! Aici eram încă sub efectul anesteziei și ziceam că nu-i chiar așa de rău, că doare dar pot să suport. La două ceasuri îmi venea să mă tăvălesc pe jos. Fără pilule, orteză și gheață nu cred că aș rezista. Doare al naibii de tare, o durere din aia prin os, prin braț, umăr, ceafă… Totul doare. E nasol. Mă plimb prin casă. Încerc să citesc. Să urmăresc vreun serial. N-am răbdare pentru nimic. Curând trebuie să merg la control. Când dau jos orteza ca să mă spăl, îmi vine să urc pe pereți, transpir și io, și Adi. Io, de durere, Adi, de emoție și încordare. Știam c-o să fie greu, însă nu credeam c-o să fie chiar atât de greu. După doar trei zile m-am săturat deja de tot, ca țiganu’ de aia mă-sii, nu mai am răbdare, nu mai am nervi, nu mai am stare. E cumplit. Știu, sun ca o placă stricată, scârțâitoare, dar dați-mi voie să mă și plâng. F*tu-i! 🤬

Dar tot cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
27/10/2022

Cu bucurie, mare bucurie pot să vă anunț că noua mea carte a ieșit de sub tipar și este disponibilă în librăria Siono Literar
Un amalgam de sentimente mă încearcă acum, m-a apucat plânsul, apoi râsul, apoi văietatul de durere când orteza mi-a amintit că nu pot să țopăi și să tropăi (încă!). Dar recunoștință e ceea ce iese deasupra, cum iese caimacul în ceașca fierbinte de cafea. Recunoștință pentru toți oamenii minunați din echipa Siono, care au trudit și contribuit la apariția acestei cărți, familia mea de suflet, cum îmi place mie să-i numesc; cu mâna pe inimă pot spune că simt în ei ceea ce am visat și sperat mereu să simt în relația dintre scriitor și editură: sprijin, profesionalism, corectitudine, promptitudine și, mai ales, iubire pentru cuvântul scris. Vă mulțumesc tuturor!
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
26/10/2022
https://www.sionoeditura.com/product/traieste-iubeste-si-taci/

Nu pot să mint și să zic că n-am emoții, mă cache* pe mine de friche*, dar asta e. 😁 Mergem înainte. M-am pregătit, mi-am făcut o mică geantă cu strictul necesar și sper ca poimâine să revin acasă. Mâine, la ora 10, trebuie să fiu la spital, operația nu știu exact când va fi, după ora 00.00 nu mai am voie să beau și să mănânc nimic. Nu operația în sine mă sperie, că oricum în 5 secunde iau somn și habar n-am ce se întâmplă, ci de ace, înțepături și de cum va fi după operație. Mă sperie necunoscutul, nu știu cât va dura recuperarea, cât de dureros va fi, cum o să mă descurc c-o mână imobilizată. Asta e ceea ce mă sperie de fapt cel mai tare, că n-o să pot face mai nimic. Dar, așa cum mă încuraja și Adi, au trecut altele mai grele peste mine și-am răzbit, o să răzbesc și de data asta. E o toamnă superbă, azi au fost 18 grade, am ieșit cu Max la plimbare, mâine și poimâine știu c-o să-mi simtă lipsa, deja văd în ochii lui că-i neliniștit, simte că ceva neobișnuit se petrece. Mă bucur mult că noua carte e la tipografie, am la ce să mă gândesc cu speranță și bucurie.
Mă cache* pe mine de friche*, 😁 dar… asta e.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
23/10/2022

Fiecare cameră o vedeam deslușit. Știam că trecuseră 30 de ani de când fusesem fizic acolo, dar mintea mea își amintea fiecare colțișor. Rafturile din cămara mică, acoperite cu hârtie albă, borcanele de zacuscă și dulceață legate cu sfoară peste celofan, închizătoarea de fier, ruginită, masa rabatabilă alb cu gri din bucătăria minusculă de la care dacă te ridicai brusc dădeai cu capul în dulapurile suspendate, tot albe dar cu ornamente maro închis, ca de ciocolată, care se dezlipeau mereu și-n care erau bătute cuie mici, la colțuri, să mai reziste un pic. Chiuveta grea, de fontă albă, instalată pe colțul drept al bucătăriei, cu robinete vechi dar curate mereu, fiindcă eram obsedată să le păstrez luciul rămas n-avea mască, era înconjurată de-o bucată de material, o stofă ieftină, albastră cu floricele de toate culorile și-ale cărei falduri mă preocupau mereu să fie uniforme, egale. Mă vedeam murmurând în timp ce mă mișcam prin spațiul îngust al bucătăriei, de la aragaz la chiuvetă, apoi la cămară, simțeam mirosul de gaz, vedeam flăcările albastre-gălbui care nu încălzeau destul de repede oala neagră, de tuci. M-am îndreptat către frigiderul mic ce era pus pe hol, într-o nișă înaintea intrării în sufragerie, iar cu fiecare pas murmurele mele se poticneau, mă înecam, tușeam. Ceva mă oprea să mă duc acolo, spre camera mare. Încăpățânată, hârâiam. Vocea strangulată se auzea ca dintr-un fund de butoi. „Tatăl nostru care ești ceruri…” m-am auzit rostind și mi-am dat seama ce murmuram: rugăciuni. Ceva dens se simțea venind din sufragerie, invizibil și totuși eu îl simțeam. Mă paraliza, îl simțeam apăsându-mă pe piept, împleticindu-mi limba. Bolboroseam, de pe buze ieșea ceva nedeslușit. Câte-un cuvânt ce se mai înțelegea din când în când: “„iartă… precum… născătoare…” Târșâiam picioarele după mine, de parcă aveam pietre de moară legate de glezne, pielea mi-era scăldată de sudori reci iar părul era ridicat fir cu fir de pe mâna pe care voiam s-o duc spre creștet, să-mi fac cruce, dar nu mă asculta. Și mă încăpățânam. Nu renunțam. Am intrat în camera mare, mirosul de mucegai, de stătut m-a izbit, negura aia invizibilă era mai densă, mai înfricoșătoare, tremuram necontrolat. Mi-era frică, tare frică, dar îmi spuneam că doar rostind rugăciunile și făcându-mi cruce cu limba, pe cerul gurii, cum mă învățase bunica, o să supraviețuiesc. Cu fiecare rugăciune spusă în gând simțeam că pot respira mai ușor. Cu fiecare cruce făcută prindeam puteri iar negura, energia aia malefică se retrăgea spre un colț. Am ajuns în dreptul geamurilor pe care, tremurând, le-am deschis larg. Și-am început să rostesc mai întâi șoptit, apoi tot mai tare rugăciunile, mâna mă asculta din nou și-mi făceam cruci una după alta. Strigam acum: „Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, păcătoșii!” Am auzit un bubuit, negura a dispărut, am simțit ceva cald și-o lumină aurie m-a învăluit. Plângeam acum în hohote, dar de bucurie.

M-am trezit. Respiram greu. Pieptul încă mă durea, ușor. Perna mi-era udă de lacrimi. Doamne, ce vis ciudat am avut!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

22/10/2022

Multe putem să învățăm de la copii, dacă vrem. În preajma lor redevenim și noi copii, dacă ne dăm voie. Mă uimește înțelepciunea lor precoce și ador sinceritatea lor debordantă. Joaca, râsul, veselia, bucuria fac parte din viața lor; nouă, celor mari, ne lipsesc uneori cu desăvârșire. Ar fi bine să ne lăsăm molipsiți de ei, să învățăm de la puștii ăștia geniali că viața e frumoasă. Viața e o joacă. Viața e bucurie. Și viața e simplă. Doar noi, cei mari, o complicăm.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
16/10/2022

În sfârșit și-o veste bună! În avalanșa asta de neplăceri a apărut și raza de lumină. Chiar dacă voi fi probabil pe-un pat de spital, durerea va fi îndulcită de apariția noii cărți, despre care m-am abținut cu greu să nu vă scriu. Bine, am lăsat io firimituri, așa, ca Hans din poveste, iar ochii ageri ai unor cititori au intuit câte ceva.

Acum, că a ajuns la tipografie, pot să vă scriu. „Trăiește. Iubește. Și taci.” ajunge în curând la editura Siono. N-am destule cuvinte să le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la apariția acestei cărți, despre care editura Siono zice: „O carte pe care o veți iubi. Garantat! În curând la SIONO, Trăiește. Iubește. Și taci. de îndrăgita scriitoare Aura Lupu. Coperta? Își spune singură numele: Sasha Segal. E parte din surprizele de toamnă & iarnă SIONO.”, Em Sava: „Aura, o plăcere să lucrez cu textele tale. De fiecare dată. Cartea asta e așa de caldă și de completă/complexă că ar trebui să fie citită de orice femeie.”, iar Sandra Segal: „Iată că acum mă pot lăuda public cu isprava, iar cartea merge la tipar mintenaș. Bravo Aura Lupu și Siono Literar (SIONO Editura). A fost multă distracție la alcătuirea colajului și o adevărată plăcere să lucrez cu Aura, care mi-a dat voie să scotocesc în albumele ei și să iau ce-mi place.”

Io de-abia aștept să fac cu ea la fel cum fac cu fiecare carte nouă: s-o țin în mâini câteva clipe, s-o privesc și s-o adulmec. Să-i simt miros de tipografie, pentru că parfumul cărților tipărite e de neegalat. Este și va rămâne una dintre aromele mele preferate.

Și-mi doresc din suflet ca această carte să vă placă și vouă și să ajungă la cât mai mulți cititori.

Mulțumesc familiei de suflet Siono, mulțumesc Em, mulțumesc Sasha. Sunteți extraordinari!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

15 octombrie 2022

Cărțile mele le găsiți aici:

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și aici:
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
și-n librăriile din țară.
Cărturești
Humanitas
Libris – Brașov
Junimea – Iași
Casa Cărții – Iași
ELSTAR – Câmpina
Prăvălia cu Cărți – Constanța
Mihai Eminescu – București
Aida – Timișoara
Libris Eminescu – Tg. Mureș

Mi-am dorit dintotdeauna să zbor cu balonul, mereu le-am admirat fascinată cum treceau pe deasupra mea, făcând frenetic cu mâna celor din nacelă și invidiindu-i nespus că sunt acolo, sus, având parte de senzația aceea pe care-mi doream și eu tare-tare s-o trăiesc. Că sunt deasupra lumii, mai aproape de Dumnezeu. Azi mi s-a îndeplinit dorința. Pot s-o adaug la visuri împlinite. Și-a fost chiar mai frumos decât mă așteptam. Da, pot spune că l-am simțit mai aproape pe Dumnezeu acolo, sus; la 2000 ft, frumusețea lumii văzută din nacelă e fără egal, iar liniștea ce se așterne după ce balonul se înalță, e ca un balsam. Recunosc, mi-au dat lacrimile. Surprinzătoare a fost temperatura ridicată, nu știu de ce mă așteptam ca acolo, la înălțime, să fie mai frig; a fost fix pe dos, la coborâre ni s-a făcut un pic frig, sus a fost cald și bine. A fost pur și simplu minunat. Poze am făcut și eu multe, prietenii mei care m-au însoțit terestru au făcut și ei, mâine o să le descarc de pe aparat. Acum vă las câteva făcute cu telefonul. Și vă îndemn, dacă aveți ocazia, zburați cu balonul. E atât de fain!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
09/10/2022

Veștile proaste vin fără să te întrebe dacă ești pregătit sau nu să le primești. Iar lumea nu stă-n loc pentru că tu le-ai primit. Chiar dacă ai impresia că totul e încremenit, e doar o părere. Probabil așa se pregătește corpul de impact. Mintea îngheață totul. Și-apoi vine reculul. Pe care-l simți complet. Și totuși, alegi să zâmbești. Știi că oricum nu poți să schimbi nimic, de ce te-ai lamenta? Preferi să te bucuri de culorile minunate ale toamnei, de bicicleta ta, de vremea faină, de plimbarea-n parc alături de soțul tău. Știi ce zice Murphy, „Zâmbește. Mâine va fi mai rău”. Și de data asta știi și că are dreptate. Asta e.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
07/10/2022

Faptul că nu conduc mașina are (și) avantaje multiple. Pe lângă faptul că susțin planeta folosind mijloacele de transport în comun (după cum îndemna un afiș din autobuz), mergând pe jos și cu bicicleta mai fac și sport. Și mă simt singura ființă de pe Pământ, în dimineți ca și cea de azi. Am avut programare la spital devreme, pentru un MRI, iar după ce-am coborât din autobuz, drumul, de vreo 20 de minute, a fost pustiu. N-am întâlnit niciun om pe jos, niciun biciclist nu m-a depășit pe pista comună, două mașini au trecut pe drum și cam atât. Priveam casele luminate de becurile de pe stradă și-mi imaginam cum se trezeau oamenii în ele, cum își beau cafelele, cum își pregătesc copiii de școală, cum animalele se-ntind leneșe, în culcușurile lor calde.

La întoarcere a fost însă cu totul altă poveste: aglomerație, claxoane, copii pe biciclete mergând la școală, mașini nenumărate. Și totuși, cei care mergeau pe jos, erau puțini. Așteptând autobuzul de data asta priveam șoferii ce stăteau la coadă, la ora aia inevitabil este „file”, adică blocaj, toți erau agitați, nervoși, nerăbdători. O frumusețe de copac și-un răsărit splendid erau ignorate complet, nimeni n-avea timp să-și arunce ochii spre cer. Și uite, mi-am zis, alt avantaj că nu conduc mașina ăsta e, privesc mult spre cer.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

03/10/2022

Copii, profesori, părinți și prieteni, bunici, soare, muzică și dans, karaoke, imnul școlii cântat de foști elevi, workshop-uri, socializare, mâncare și băutură, cam așa arată o zi festivă la o școală, aici. Așa „atrag” ei noi școlari și-și prezintă oferta, așa-și răsplătesc elevii și pe părinții lor. Duminica trecută am petrecut o zi foarte interesantă, mi-a plăcut felul în care se distrează ei, belgienii și cum organizează o petrecere școlară. Toți ne-am distrat de minune, cu mici și mari. Și-am fost o mulțime. Cred că-i prima petrecere atât de mare la care am participat, după pandemie. Și n-a fost rău defel.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu împreună cu fetița ei preferată (și a lui Max), Sophia.
02/10/2022

Sunt multe zile internaționale, ba a muzicii, ba a persoanelor în vârstă, ba a dovlecilor și-a castanelor… Curând n-o să mai avem destule zile-n calendar să sărbătorim tot ce-am vrea. Nu mă deranjează, e fain să fie atâtea zile internaționale, dar, așa cum am mai scris și despre Valentine’s Day, de ce-i musai să avem o zi care să ne amintească de cutare sau cutare lucru? Pe bunici îi sărbătoresc când aprind câte-o lumânare și-i pomenesc mereu, muzica la fel, o sărbătoresc ascultând-o zilnic, azi am mai sărbătorit și vremea frumoasă, și plăcinta cu brânză dulce. Și sărbătoresc viața zi de zi. Cu bune și cu rele, cu greutăți și bucurii, cu tot ce îmi oferă. Azi zâmbesc, poate mâine mă vaiet, dar mereu o să sărbătoresc ceva, chiar dacă nu-i trecut în calendar, chiar dacă nu-i anunțat și trâmbițat. Viața merită sărbătorită. Viața fix așa cum e. Și asta zi de zi.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
01/10/2022

De când am plecat de-acasă, într-o jumătate de oră, ar fi trebuit să mă schimb de măcar trei ori. 😳 Cum am ieșit pe ușă și mi-am încălecat bițigla, am zis „Mda, mai bine-mi luam geaca mai groasă!”. N-am ajuns bine în prima intersecție că deja regretăm că n-am luat haina de ploaie. Bun, am oprit, mi-am strâns șalul mai bine, am încheiat geaca până sus și mi-am tras gluga pe cap, bombănind. După ce m-a udat bine, a ieșit soarele! No, futu-i, nu mai bine-mi luam un tricou pe dedesubt? Așa-ți trebuie, Aura, Belgie ți-o trebuit? N-ai putut migra și tu în țările calde? No așe! Zi mulțam că nu ai avut nevoie și de mănuși și cauciucuri de iarnă! 😳

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
27/09/2022

Mă trezesc cu capsa pusă, chiar dacă e weekend. Umărul nu știe asta, mă doare de mă înnebunește, frigul deja se simte bine de tot, chiar și sub plapumă zgribulesc. Răpăiala ploii, pe care acum o lună o așteptam cu drag, acum mă enervează, portierele și ușile trântite sâmbăta, mult prea devreme, mă indispun. Vâjâitul mașinilor pe stradă la fel, aud roțile cum stropesc, Max mârâie la fiecare foșnet, oare cum de-s atâția oameni așa de matinali? Ăștia nu muncesc vineri seara? N-au chef să doarmă un pic mai mult? Nu-i ține ploaia-n case? Nu-s obosiți? Cobor cu greu scările, cu ochii cârpiți de somn, abia după ce-mi beau cafeaua parcă-mi mai revin. Pregătesc masa, vine o prietenă la masaj, lucrând de obicei uit de tot și de toate, o oră mă dedic și mă pierd complet în muncă. Ce bine e! Apoi încep programul obișnuit, strâns, adunat, băgat la spălat, gătit, făcut curat… Și totuși, hai să aprind și focul. E 24 septembrie, cam devreme, dar casa rece mă deprimă, am o senzație de pustiu, de gol. Stau în fața focului și îl privesc, căldura lui mă moleșește. Vâjâitul mașinilor e necontenit. Dar acum, din casa curată, încălzită, privind lumânările aprinse, parcă nu mai e atât de enervant. Max, simțindu-mi starea, mi se așează pe piept și mă privește cu ochișorii lui mărgelați, îngrijorați. Umărul mă doare în continuare. Dar măcar e bine și e cald.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
24/09/2022

Nu mă plâng niciodată de singurătate sau liniște, din contră, le caut și evit cât pot aglomerația, m-am sălbăticit și-am devenit asocială, v-am mai scris. Și totuși, să văd toate scaunele goale într-o capelă atât de frumoasă, îmi strânge sufletul. Chiar nimeni nu mai pășește pe aici? Nimeni nu se mai roagă? Nimeni nu-l mai caută pe Dumnezeu? Și stând pe scaunul de lângă altar, privind lumânările pâlpâind, aud pași. Rezist tentației de-a mă întoarce. O doamnă ajunge în dreptul meu, salută șoptit și, după ce pune monezile în cutiuță, zornăind, adaugă o lumânare lângă cele aprinse. Și sufletul meu crește. Cuminte, se așează pe rândul celălalt de scaune, își face rapid o cruce și-și împreunează mâinile. Zâmbesc. Două suflete se roagă acum, într-o capelă frumoasă. Lumânările pâlpâie blând; totuși, au mai fost oameni pe-aici, care le-au aprins și s-au rugat, mă gândesc. Și sufletul meu crește, ca aluatul pus la dospit.
Să fie primit. 🙏❤️🙏

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
22/09/2022

A XI-a poruncă: Ascultă, priveşte şi taci!

„Ascultă, priveşte şi taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte –
Când simţi că păcatul te paşte!…

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge –
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti –
Aceeaşi piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!…
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!…”

#ionminulescu #poezii #aurablupu #trairileaurei📖 #EuȘiatât #sionoliterar

Te doare ceva? Suferi? Ți-e sufletul bucăți? Inima ruptă? Nu te plânge nimănui. Taci.

Întâmpini greutăți în viață? Strânge din dinți, înfruntă-le, depășește-le. Și taci.

Te-ai certat cu soțul? Ai avut probleme la serviciu? Copiii nu te-ascultă? Întreabă-te de ce. Caută soluții. Și taci.

Iubești tare, tare, de te doare la inimă de drag dar nu ți se răspunde la fel și ți se dă cu flit? Plângi, șterge-ți apoi lacrimile, suflă-ți nasul și fii convins că iubirea adevărată, care-ți va răspunde la fel, îți va ieși în cale. Dar nu te plânge nimănui. Doar taci.

Trăiește deplin. Trăiește frumos. Trăiește, fii fericit, iubește, râzi și bucără-te de viață. Și… taci.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

17/09/2022

P.S. Curând o să dezvălui mesajul ascuns al acestei postări. Țineți aproape. Curând…

Cărțile mele le găsiți aici:

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

și aici:

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

Mulțumesc.

Cine vine în casa noastră prima oară are nu doar un prag de trecut, e o adevărată încercare-provocare. Dacă privesc din perspectiva musafirului, mă îngrozesc. Io una aș fugi mâncând pământul, strigând tuluvai! E un haos, o hărmălaie, o zăpăceală și-o harababură de nedescris. Bine, nu mă refer la obiecte, că aici sunt cam maniacă și totul trebuie să stea la locul lui, ci la atmosfera care dă în fierbere. Noi, locatarii permanenți, nu suntem conștienți de asta, acum doar, când mă gândesc din altă perspectivă, realizez. Știți cum era când ne înregistram vocea prima dată și-apoi o ascultam? Nu ne-o recunoșteam și ne mai umfla și râsul, era impresia aia ciudată că nu suntem noi. No, cam așa și acum. Nu mă recunosc io pe mine și-mi mai vine și să râd. De ce? Pentru că în capul meu, io mereu mi-am imaginat – și mi-am dorit să fiu! – o Aura calmă, liniștită, calculată, cumpătată, bla-bla-bla. Da’ de unde! Sunt o hăbăucă, o zăpăcită, o guresă și-o meliță îngrozitoare! Plus câinele care sare, latră, chițăie, cerșește atenție, doar Adi ce-i mai liniștit. Noroc cu el că mai echilibrează cât de cât balanța.

Așa că, dacă mai sunteți câțiva printre voi care vă faceți iluzii despre mine, cum c-aș fi blândă, calină, bună, îngăduitoare etc., spulberați-le în patru zări! Sunt de fapt o zănatică și jumătate, casa noastră e un ca un vulcan în fierbere, gata să erupă. Scapă cine poate! Tuluvai!

V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

16/09/2022

Albastru nu-i doar o culoare. E o stare. Oare cine-a zis-o? Nu mai știu. Și la fel putem spune despre toate culorile. Îmi pare bine că e vineri, că-i sfârșit de săptămână și sper să mă odihnesc. De la albastrul de duminica trecută, cu fiecare zi am trecut la nuanțe tot mai închise, mai terne, mai cenușii. Vremea s-a răcit considerabil iar furtunile o să ne zgâlțâie încă vreo câteva zile. Musai să-mi iau o pelerină de ploaie, să fac naveta pe bicicletă va fi tot mai greu. Enervant e că nici nu știi cum și ce să îmbraci, ba e frig – dacă plouă și bate vântul –, ba e cald când iese soarele. E vremea aia când nu mai e vară, da’ nu-i nici toamnă, e un fel de neanotimp. Întunericul se instalează prea repede, mai ales dacă e și înnorat. La nici o săptămână am trecut de la albastru la cenușiu. Prea brusc. Prea abrupt. Prea dintr-odată. Însă n-avem ce face, decât să ne obișnuim. Iar io să nu uit să-mi iau pelerină de ploaie. Poate am noroc și găsesc una albastră.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

09/09/2022

Tunete, fulgere, vijelie și turnat cu găleata, asta-i vremea de vreo trei ore. De câteva ori am dat draperiile deoparte, să văd forța și puterea revărsată din cer. Mare ești, Doamne! Pământul avea nevoie de apă, praful trebuia spălat, totul trebuia scuturat, înnoit, împrospătat. Mirosul de după ploaie-i cel mai curat parfum, cel mai bine-venit. Am deschis larg geamurile, să intre și-n cameră, să scap de tot ce-i stătut, îmbâcsit. N-aș rezista o zi fără geamuri deschise, cu tot zgomotul și traficul destul de intens de pe stradă, am nevoie de aerul de afară, am nevoie de oxigen. Dacă n-ar fi atât de târziu, mai c-aș ieși afară, la o plimbare scurtă, pentru că până și mintea, capul îl simt îmbâcsit. O durere sâcâietoare m-a încercat și ieri, și azi. O stare generală de rău. Culmea, a venit pe neașteptate, acum eram bine, în minutele următoare mi-era rău. Dar știu că va trece, față de ieri azi sunt mai bine; am și văzut înaintea furtunii un curcubeu. Și ăsta-i semnul speranței, nu? Deci, să nu disperăm.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

08/09/2022

Și uite cum o zi în care n-ai nimic altceva programat decât un feștit și-un tuns de păr, se transformă ca prin magie într-una minunată, cu zâne, baloane, festival, maraton și tot felul de alte surprize faine. Și, bineînțeles, o nuanță splendidă de păr (merci, Nico!).
S-aveți o seară plăcută și-o săptămână deosebită! Și, nu uitați, pentru ca un vis să se împlinească, mai întâi trebuie să-l ai. 😉

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
04/09/2022

Un început de septembrie cald, ca o prelungire a verii, cu 26 de grade și-un vânt cald, cu un cer albastru și (iar) cu semne pe el (de data asta Sun Dogs ), lume multă pe stradă, semn c-a început școala. Probabil mulți părinți răsuflă ușurați, unii copii sunt încântați că merg să-și vadă prietenii și să le povestească ce-au făcut peste vară, alții-s mâhniți că s-a sfârșit vacanța. Eu pedalez la fel de cu sârg și drag, până când n-o să se strice vremea. Mă număr printre cei care răsuflă ușurați că a început școala, revin și eu la programul meu normal, fără ore extra. Nu că-mi strică niște bani în plus, dar corpul meu zice stop, e de ajuns. Și m-am obișnuit să îl ascult, el știe cel mai bine.

Sper ca vremea asta bună să țină cât mai mult. Să fie o vară după vară. Iar noi să muncim, dar nu exagerat, să luăm exemplul copiilor care se bucură de toate cele, să dormim când ne este somn, să mâncăm când ne e foame și să râdem din tot sufletul cu un râs pur, cristalin. Să nu ținem supărarea mult în suflet, să facem ce ne place și să copilărim, chiar dacă suntem maturi, serioși, rezervați și importanți. Dau toată importanța pe-o joacă simplă, copilărească, dau toată seriozitatea pe-un hohot sănătos de râs de copil iar rezerve n-am prea avut io niciodată.

Cred că doar atunci când uităm să copilărim, atunci începem cu adevărat să îmbătrânim. Rămâneți copii, rămâneți tineri, rămâneți faini, simpli, firești. În lumea copiilor totul e simplu. Mă lovesc, plâng. Mă doare, mă vaiet. Sunt fericit? Arăt. Și nu-i fain așa?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

01/09/2022

Nici mie câteodată nu-mi vine să cred ce minunății văd pe cer. Și-atunci iau repede telefonul și fac poze. Noroc că pot să și măresc pozele, ca să mă conving apoi că am văzut bine, pentru că de multe ori văd ceva deosebit ce în câteva minute dispare. Așa a fost și adineauri, am avut impresia că lângă soare e un înger, zic hai să fac repede o poză, când m-am uitat apoi fără cameră, nu mai era. Mi s-o fi părut, mi-am zis. Dar când am mărit poza am văzut că nu m-am înșelat. Sunt norocoasă, trebuie să recunosc. Văd multe lucruri speciale. O fi de bine, o fi de rău… Pentru mine-i important că mă bucur mai tare decât un copil ce primește un balon colorat iar starea mea, indiferent cât ar fi de nasoală, se schimbă imediat. Clopotele bat, e 8 fix. Și asta mă bucură mereu, să le aud dăngănind, nu știu de ce, dar mă simt în siguranță. E o certitudine, e ceva permanent în lumea asta mereu schimbătoare.
E ultima zi din august. Am un gust ușor amar, regret întotdeauna când se sfârșesc lunile de vară. Dar mă consolez cu gândul că dacă a fost o vară atât de minunată, și toamna va fi pe măsura ei.
S-aveți o toamnă bogată, colorată, fix așa cum o doriți.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
31/08/2022

Când sunt foarte obosită, caut poze cu locuri unde aș vrea să fiu. Unde să știu că mă pot odihni, relaxa, deconecta complet. Și chiar dacă oboseala nu dispare complet, prind un pic de curaj și putere. Bine, și de la cafeaua pe care o beau încet, în timp ce mă uit la poze. 😁😉
Dacă ar fi să aleg ce super-putere aș vrea să am, fără să stau mult pe gânduri știu direct pe care mi-ar plăcea s-o am. Nu să transform tot ce ating în aur, nu să citesc gândurile oamenilor (asta oricum o fac deja, cel puțin pe-ale lui bărbatu’ meu le ghicesc din prima 🤣), nu să scuip foc și pară pe nări, că și asta o fac când îmi ies din țâțâni. Mi-ar plăcea să pot să zbor. Mai ales în zile din astea în care-s foarte obosită, să știu că pot face fâl-fâl și gata, am ajuns într-un astfel de loc.
Voi ce super-putere ați vrea să aveți?
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
31/08/2022

Când văd cerul colorat în roz-gri mereu îmi aduc aminte de rochia pe care-am purtat-o când „ne-am luat” cu Adi. Avea aceeași culoare, mărimea de copii, 34. Era superbă, pe deasupra era dantelă iar dedesubt satin roz, combinația materialelor dădea extrem de bine. Cu spatele gol, traversat doar de două breteluțe subțiri, c-o linie asimetrică, era șic tare și destul de scumpă. Dar pentru că nu se vindea, fiind o mărime atât de mică, am cumpărat-o la juma’ de preț. Ce fericită am fost! Îmi pare rău că n-o mai am, am dat-o, acum aș reuși s-o trag poate pe-un picior, și nici măcar poze nu mai am cu ea. Dar când văd cerul dantelat și colorat în gri-roz, mereu îmi amintesc de ea. Și cât de fericită eram. Chiar dacă eram doar noi, băieții și nașii de cununie, nu conta. Față de prima cununie, cu amintirile ei dureroase, asta era parfum. Era fix cum trebuia.

„Chiar în noaptea nunții, în timpul petrecerii, a lovit-o, i-a dat o palmă în plin obraz când s-a lăsat „furată”, după cum era obiceiul, în Ardeal. Furatul miresei, la fel ca furatul pantofului, era musai, tocmai ca să dea un mic imbold petrecerii, nuntașii fiind astfel antrenați în joc și voie bună și distrându-se pe seama mirelui „pedepsit” pentru că nu a stat cu ochii pe mireasă, iar răscum-părarea ei, implicit a pantofului, era mai mult simbolică – cei care o furau cereau o sumă de bani, horincă (o băutură alcoolică preparată în casă, specifică locului) și țigări. Din popor s-au mai născut și vorbe precum „mireasa nefurată nu are preț”, fiind, practic, necesar ca tânăra să fie „furată” pentru a dobândi valoare. Miresele au, de obicei, amintiri frumoase din noaptea nunții, Alisa își amintea, însă, cu tristețe și multă amărăciune urma arzătoare de pe obraz, ochii plânși, șocul din care nu-și revenise multă vreme și zâmbetul forțat pe care-l afișase apoi până la sfârșitul petrecerii.

Ce-a durut-o mai tare n-a fost palma primită, ci atitudinea părinților ei, care-au trimis-o la baie să-și ascundă urmele lacrimilor de pe obraz și rimelul întins, șoptindu-i să nu-i facă de rușine la lume. Atât. Crezuse c-o să-l certe, o să-l muștruluiască bine pe Ex, când colo mama doar își frământase mâinile și-o privise cu tristețe, clătinând din cap, iar tatăl îi fluturase ginerelui degetul arătător, amenințându-l parcă în joacă:

– Așa ceva să nu se mai întâmple, auzi?

Gest și vorbe la care Ex-ul izbucnise în râs, disprețuitor, replicând:

– Nu mai e fata ta, e pe numele meu, așa că fac ce vreau cu ea! Și-a intrat în sala de nuntă, bătut pe spate și felicitat de amicii care-l ajutaseră să-și recupereze mireasa și asistaseră la scenă impasibili, de parcă să-ți lovești nevasta în noaptea nunții era cel mai firesc lucru cu putință.

Stând lângă el apoi, la masa mirilor, Alisa îl privea uimită, plină de stupoare, cum râdea, bea și mânca de parcă nu se întâmplase nimic, ba chiar o pipăia pe sub masă și-o săruta cu foc, încercând să-i strecoare limba printre buzele strânse și dinții încleștați. Îi șoptise de mai multe ori la ureche obscenități, dar și grijanii, îndemnând-o să facă bine și să zâmbească, să nu stea ca muta, și repetase exact ce-i spuseseră și părinții ei: „Să nu mă faci de minune la lume!” – fragment din romanul „Eu. Și atât.” pe care îl găsiți aici https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

și aici https://www.libris.ro/eu-si-atat-aura-b-lupu-SIO978-606…

și-n librăriile din țară.

Mulțumesc.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

29/08/2022

Aici pe 1 septembrie începe școala. Cu o săptămână înainte copiii sunt chemați să vadă clasele, să-și cunoască educatoarele, învățătoarele, profesorii. Bine, nu toate școlile fac asta, dar am vrut privilegiul să particip la așa ceva. Și am văzut cum ditamai directorul de școală s-a pus pup înaintea Sophiei, fetița de 4 ani, prietena cea mai bună a lui Max, și-a „discutat” serios cu ea. Toți părinții și copiii au fost întâmpinați cu drag, educatoarele și-au găsit timp să vorbească cu fiecare în parte, am fost îmbiați cu suc și fructe. A fost tare fain.

V-am scris că dau de multe lucruri faine și de oameni buni. În seara asta pe cer s-a înfățișat un înger colorat în curcubeu. Cum să nu fi recunoscător?

S-aveți o săptămână minunată și-un început de an școlar (pentru cei care încep școala) grozav!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

28/08/2022

Până să ajung să-mi iubesc viața, am detestat-o de destule ori. Mi-am urât locul de muncă, am urât locul și casa în care stăteam, eram foc și pară pe cei din jur, vedeam doar nedreptăți, umilințe, discriminare, nimic nu-mi plăcea, totul mă nemulțumea. Iar cel mai tare mă uram pe mine, dar pe atunci asta nu știam. Începând însă să lucrez cu mine, totul din jurul meu a prins încet-încet contur. Când s-a făcut liniște și pace-n mine, a apărut și liniștea, împăcarea și pacea dimprejur. Casa o ador, locurile toate mi-s dragi de nu mai pot, dau doar de frumusețe, de oameni faini și-am găsit și locul de muncă potrivit.

Nu mai căutați în exterior liniștea și echilibrul, armonia și bucuria, dacă toate astea nu le aveți mai întâi în voi.

Nu mai dați vina pe toți ceilalți de tot ce vi se-ntâmplă, căutați în primul rând în voi.

Nu-i ușor, nu-i convenabil, nu-i defel comod. Dar în momentul în care înțelegem că de la noi pornește totul, atunci totul devine mai ușor.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

27/08/2022

Cărțile mele le găsiți aici:
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
și aici:
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n librăriile din țară. Mulțumesc.

Hamme, 24/08/2022. Ultimele zile de vară. Mâine vor fi 31 de grade, azi au fost 28. Așa vară n-am mai trăit de când eram în România, de peste 20 de ani. O vară splendidă, cu zile extraordinare, nopți lungi și calde, cu două-trei ploi curate, adevărate de vară, în care am putut dansa fericită, udă până la piele, zâmbind cu apa șiroindu-mi din păr. Cu apusuri mirifice, magice, cu Perseidele străbătând cerul înstelat cum aici n-am mai văzut. Cu apa Mării Nordului caldă-caldă și-un nisip atât de fierbinte încât puteai frige un ou.

Ultimele ei zvâcniri, după cum anunță cei de la meteo, sunt în zilele următoare.

A fost o vară splendidă, pe care-am savurat-o din plin.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

24/08/2022

A fost o zi obositoare dar plină de mulțumire. Ce norocoasă sunt să fac ceea ce-mi place! Să-mi primesc răsplata imediat, auzind un râs cristalin de copil, să simt niște mânuțe cum mă strâng în brațe și un glăscior mă strigă „Aula!”, iar doi ochi se luminează plini de fericire când mă văd.
Un miros de ars îmi invadează nările, probabil cina cuiva va ajunge la gunoi. Cerul își schimbă rapid culorile, probabil ar trebui să adun și rufele dar nu mai am niciun chef. Pot rămâne peste noapte, n-o să plouă, iar mâine o să fie cald. Ciorile încă se sfădesc prin pomi, mi-e dor de rândunele, de zborul lor razant, păsările astea negre fac doar multă gălăgie. Max e fericit că m-a „recuperat” și-s lângă el, din când în când îmi linge mâna. Ce norocoasă sunt să mă știu atât de iubită de copii și de căței! Văd că și țânțarii mă iubesc tare, așa că mai bine intru-n casă.
Mai privesc o dată-n zare, cerul e încă colorat. Prima stea a răsărit.
S-aveți o noapte minunată, plină de vise colorate și-un somn odihnitor.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
23/08/2022

Faceți mișcare de care și unde puteți. Înotați, dați-vă cu bicicleta, alergați, jucați badminton sau tenis, faceți yoga, pilates, bateți mingea, faceți orice sport vreți și vă face plăcere. Pentru că ăsta-i cuvântul cheie, plăcere. Când faci obligat sau pentru că vrei neapărat să te întreci-compari cu altcineva, sau pentru că te simți împins de împrejurări (sau kile!), randamentul scade. Rezultatele se văd mai greu și-n timp mai îndelungat. Întâlnesc în drumurile mele zilnice oameni obsedați de sport, de mișcare, de întreceri. Pedalează gâfâind, cu capul în pământ, spatele curbat, trec vâjâind pe lângă mine. Dar la fel trec și pe lângă câmpul înverzit, cerul frumos, balta sclipitoare. Sau alții care aleargă tot așa, cu ochii pe ceas, monitorizându-și pulsul, oxigenul din sânge, km parcurși, dar frumusețea naturii n-o văd. Și nu-i păcat? Nu văd nicio urmă de bucurie sau plăcere pe fețele lor, doar îndârjire și încrâncenare. Și-atunci… What is the point? Mereu am făcut mișcare din plăcere. Am făcut jogging fără să-mi stabilesc obiective, am alergat zâmbind și simțindu-mă bine. Nu m-am forțat, nu m-am întrecut cu nimeni, n-am exagerat. La fel și cu bicicleta, fiecare km îl parcurg cu bucurie. Badminton joc pentru distracție, pentru râs și voie-bună, înotul ce-i mai serios un pic. Dar nici acolo nu mă strofoc prea tare. Dacă cineva se străduiește să mă întreacă, îi dau pace. Io-mi văd de înotatul și de ritmul meu.

E minunat să faci mișcare. E extraordinar să ai grijă de corpul tău, să-l menții în formă. Dar io zic că-i bine să facem asta din plăcere, cu bucurie. Fără încrâncenare, fără să-l forțăm, obosim, epuizăm. Pentru că atunci rezultatele pot fi exact contrariul la ceea ce-am dorit.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

22/08/2022