Să te speli. Să amesteci în cafea. Să ridici o scamă de pe jos. Să te întorci noaptea-n pat, să te joci cu câinele, să scrii, să împături o haină… Lucruri banale, pe care le făceai înainte fără ca măcar să te gândești că le faci, acum te chinui să le duci la capăt. Neputința te frustrează. Te enervează. Renunți. Știi că n-are rost să te forțezi. Accepți. Te bucuri de lucrurile mici. Te mulțumești cu ce poți să faci. Azi te simți mai bine, ai părul curat, chiar dacă și tu, și soțul, v-ați chinuit un pic, măcar miroși frumos. Durerea parcă nu mai e atât de acută, (mulțumesc, vindecătoarea mea de la distanță🙏), încet-încet te obișnuiești cu ea, cu situația. Ai fi vrut să fie altfel, dar nu e. Așa că mulțumești. E lecția pe care-ai învățat-o acum mulți ani, să mulțumești mereu, pentru tot ce ți se-ntâmplă, bun sau rău. Pentru că știi că totul se întâmplă cu un rost.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
29/10/2022