Tăceri

Când am zburat cu balonul, imediat după ce ne-am înălțat, am remarcat liniștea. Am savurat-o din plin. A fost o încântare. Un deliciu.

Asta caut și acum. Liniștea. Bine, o caut eu de ceva vreme, n-am mai fost la cumpărături într-un mall de nici nu mai știu când. Știrile despre Black Friday, reduceri, promoții, mă lasă rece.

Cineva mă întreba cât rezist. Bănuiesc că se referea la tăcut. Mult și bine. Tăcerea nu mă neliniștește. Nu mă îngrijorează și nu simt nevoia umplerii ei cu nimicuri. Prefer să ascult. O muzică bună, relaxantă, un podcast, o emisiune din care am ceva de învățat. Iar când e liniște în jur, prefer să privesc, să observ, să remarc. Sunt atâtea lucruri de descoperit!

Sunt și-o guralivă, vorbesc mult, râd zgomotos și cu poftă, sunt volubilă și efervescentă, dar știu și să tac. Îmi place să mă cufund în tăcere. Liniștea mă calmează. Îmi ascute simțurile. Îmi alină durerea. Și nu doar că tac, ci intru într-un soi de nemișcare, din care nu-mi prea vine să ies. E ciudat, știu, când am făcut RMN-ul medicul mi-a spus că va fi dificil, că vor fi 30-40 de minute în care n-am voie să mișc. A fost floare la ureche, aproape c-am adormit.

Așa că pentru mine să tac nu-i un efort mare, deosebit. E o plăcere. Și mai ales să ascult.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

02/11/2022

Cărțile mele le găsiți aici