„Știa acum că zilele ei erau numărate și trebuia să facă eforturi ca să-și ascundă durerea care-l sfâșia. Oare Ide își simțea sfârșitul apropiat? Nu vorbea niciodată despre asta, nu avea dureri și când o apucau crizele de sufocare, Jan îi făcea o injecție care o liniștea imediat. (…) Totuși, Ide se stingea și cădea în frecvente somnolențe. Când deschidea pleoapele și-și vedea soțul așezat alături, fericirea îi lumina atât de tare chipul, încât bărbatul abia își putea reprima plânsul. (…) Îl chinuia un regret, remușcarea de a nu fi știut să înțeleagă întotdeauna umila adorație pe care o avusese pentru el și față de care el își manifestase adesea nerăbdarea. Acum, mișcat până-n străfundurile ființei sale, îi asculta șoaptele de dragoste. (…) Părea încă de pe acum eliberată de povara trupului, nu mai era decât suflet… (…)
Ca și fiul ei, Ide muri în amurg, când soarele săruta cerul și arunca bogățiile orientului pe pământul sărman și sterp care înconjura burgul. Lumina diafană dădea chipului muribundei o frumusețe desăvârșită. După o sufocare mai lungă și mai cumplită, ea adormi. Deschizând pleoapele văzu chipul celui care fusese Dumnezeul ei pe acest pământ. Își surâseră. (…)
De unde luă muribunda puterea de a-și înnoda brațele slăbite pe după gâtul soțului ei?
– Iubitul meu… murmurară buzele ei dându-și sufletul.
Când Jan Yvarsen simți răcindu-i-se obrazul lipit de al lui, o desprinse încetișor și-i sărută pleoapele lăsate peste tandrii ochi cafenii care nu străluciseră niciodată de dragoste decât pentru el.” Torente, Marie-Anne Desmarest
“Orice carte citită, orice lecţie invăţată, se vor aşeza sub voi şi vă vor ridica deasupra celorlalţi.” ― Tudor Chirilă
Cărțile mele le găsiți aici:
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
și aici:
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu Mulțumesc.