Oboseala mă ajunge. Sau astenia de toamnă? Ce-o fi, o simt. Mereu luna septembrie mă umple, pe lângă oboseală, și de nostalgie. E frumoasă toamna, nu neg. E colorată divin. Și totuși simt c-aș pleca la căldură, precum berzele. Să mă întorc la primăvară, odată cu ele. Să sar peste mohorât, ploaie, vânt, frig. Adunând rufele din pod, arunc ochii spre cer. Las totul baltă și deschid geamul larg. O bucată de curcubeu strălucește, norii sunt minunat colorați. Max se cere în brațe, să vadă și el. Nu neg, și toamna e frumoasă. De-ar fi doar cu câteva grade mai cald!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

29/09/2022