Un început de septembrie cald, ca o prelungire a verii, cu 26 de grade și-un vânt cald, cu un cer albastru și (iar) cu semne pe el (de data asta Sun Dogs ), lume multă pe stradă, semn c-a început școala. Probabil mulți părinți răsuflă ușurați, unii copii sunt încântați că merg să-și vadă prietenii și să le povestească ce-au făcut peste vară, alții-s mâhniți că s-a sfârșit vacanța. Eu pedalez la fel de cu sârg și drag, până când n-o să se strice vremea. Mă număr printre cei care răsuflă ușurați că a început școala, revin și eu la programul meu normal, fără ore extra. Nu că-mi strică niște bani în plus, dar corpul meu zice stop, e de ajuns. Și m-am obișnuit să îl ascult, el știe cel mai bine.

Sper ca vremea asta bună să țină cât mai mult. Să fie o vară după vară. Iar noi să muncim, dar nu exagerat, să luăm exemplul copiilor care se bucură de toate cele, să dormim când ne este somn, să mâncăm când ne e foame și să râdem din tot sufletul cu un râs pur, cristalin. Să nu ținem supărarea mult în suflet, să facem ce ne place și să copilărim, chiar dacă suntem maturi, serioși, rezervați și importanți. Dau toată importanța pe-o joacă simplă, copilărească, dau toată seriozitatea pe-un hohot sănătos de râs de copil iar rezerve n-am prea avut io niciodată.

Cred că doar atunci când uităm să copilărim, atunci începem cu adevărat să îmbătrânim. Rămâneți copii, rămâneți tineri, rămâneți faini, simpli, firești. În lumea copiilor totul e simplu. Mă lovesc, plâng. Mă doare, mă vaiet. Sunt fericit? Arăt. Și nu-i fain așa?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

01/09/2022