Orice perioadă grea aș avea, cu un pic de ruj și rimel trece parcă mai ușor. Și cu mult umor. În sala de operații, când se agitau toți pe lângă mine, o asistentă îl tot bodogănea pe anestezist. Că să mai aștepte un pic, că masa nu era pregătită cum trebuie, că lateral trebuie să mai adauge nu știu ce… El o bodogănea înapoi. Era un schimb de replici amuzant – voit sau nu, habar n-am – dar apare nenea chirurgu’ ce zice, pe un ton șugubăț: „Filofteio, (sau cum o fi chemat) acum, în sala asta de operație, șeful-șefilor e domnul anestezist, toți, inclusiv eu, trebuie să ascultăm de el.” Filofteia, încăpățânată, zice: „Ja, maar…” (Da, dar…) La care io, care aveam deja masca de somnic pe nas, ridic două degete și-ntreb: „Mag ik deze keer de baas van de bazen zijn?” (Pot fi eu șefa-șefilor de data asta?” și-am adormit în aprobarea și râsetele tuturor.
Așa că, testat pe pielea mea, umorul grăbește vindecarea. Și-un piculeț de ruj și de rimel. (la bărbați cu moderație 😁🤣)

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
09/11/2022