Mi-am dorit dintotdeauna să zbor cu balonul, mereu le-am admirat fascinată cum treceau pe deasupra mea, făcând frenetic cu mâna celor din nacelă și invidiindu-i nespus că sunt acolo, sus, având parte de senzația aceea pe care-mi doream și eu tare-tare s-o trăiesc. Că sunt deasupra lumii, mai aproape de Dumnezeu. Azi mi s-a îndeplinit dorința. Pot s-o adaug la visuri împlinite. Și-a fost chiar mai frumos decât mă așteptam. Da, pot spune că l-am simțit mai aproape pe Dumnezeu acolo, sus; la 2000 ft, frumusețea lumii văzută din nacelă e fără egal, iar liniștea ce se așterne după ce balonul se înalță, e ca un balsam. Recunosc, mi-au dat lacrimile. Surprinzătoare a fost temperatura ridicată, nu știu de ce mă așteptam ca acolo, la înălțime, să fie mai frig; a fost fix pe dos, la coborâre ni s-a făcut un pic frig, sus a fost cald și bine. A fost pur și simplu minunat. Poze am făcut și eu multe, prietenii mei care m-au însoțit terestru au făcut și ei, mâine o să le descarc de pe aparat. Acum vă las câteva făcute cu telefonul. Și vă îndemn, dacă aveți ocazia, zburați cu balonul. E atât de fain!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
09/10/2022