„Mă întrebam odinioară cum era posibil ca Trump să fi câștigat în 2016 și apoi din nou în 2024, având în vedere cât este de toxic emoțional, gol moral și devastat psihologic.

Nu mă mai întreb.

Cred că a câștigat tocmai din acest motiv.

Nu a fost un candidat. A fost o oglindă.

Dacă erai rasist, ți-ai găsit omul.

Dacă erai misogin, ți-ai găsit omul.

Dacă banii erau singura ta religie, ți-ai găsit omul.

Dacă inima ta era blindată și închisă, ți-ai găsit omul.

Dacă râdeai de oamenii cu dizabilități, ți-ai găsit omul.

Dacă urai oamenii inteligenți, ți-ai găsit omul.

Dacă erai un violator, ți-ai găsit omul.

Dacă îi păcăleai pe muncitorii cinstiți, ți-ai găsit omul.

Dacă erai un escroc, ți-ai găsit omul.

Dacă râdeai de înfățișarea oamenilor, ți-ai găsit omul.

Dacă tânjeai după un „Daddy” toxic, ți-ai găsit omul.

Dacă erai disociat și desprins de propriul corp, ți-ai găsit omul.

Dacă erai lipsit de scrupule în orice tranzacție economică, ți-ai găsit omul.

Dacă mințeai la fel de firesc precum respiri, ți-ai găsit omul.

Dacă egoul tău avea o gaură atât de mare încât nici măcar președinția nu o putea umple, ți-ai găsit omul.

Dacă erai un sociopat căruia nu-i păsa nici măcar o moleculă de alți oameni, ți-ai găsit omul.

Iar dacă ar fi avut doar două dintre aceste trăsături, nu ar fi câștigat niciodată.

Însă a câștigat tocmai pentru că le avea pe toate, iar milioane de oameni s-au recunoscut măcar într-una din ele.

Nu a fost niciodată vorba despre Trump.

A fost mereu vorba despre oamenii care, în sfârșit, și-au văzut validate cele mai rele instincte.

Trump nu a creat cruzimea, el a autorizat-o.

A împărțit bilete de voie pentru ură.

El este doar un simptom al unei boli mult mai profunde: toxicitatea colectivă.

Dacă există o propoziție care explică puterea lui Trump, aceasta este: ⟨⟨ Spune lucrurile pe care și eu le gândesc.⟩⟩

Iar asta este partea care ar trebui să ne înghețe șira spinării.” — Michael Jochum.