Săru-mâna, mamă! Săru-mâna, buni! Săru-mâna, tanti Vali! Săru-mâna mătușă, soacră, soră, cumnată, vecină… Săru-mâna pentru toate bunătățile pe care mâinile tale, acum noduroase, tremurânde, și slabe (Doamne, cât de slabe-s acum!), le-au pregătit, le-au frământat, le-au copt, le-au dat și-au hrănit atâta lume, atâtea guri, atâtea suflete.

Pentru toate plăcintele, pâinile, colăceii, turta dulce, prăjiturile, pogăcelele, brânzoaicele, murăturile, dulcețurile, bulionul, pasta de ardei, hribele, silvoițul, oalele cu sarmale, cârnații și pastramele, caltaboșii și răciturile și toate, toate bunătățile pe care le-ai făcut, săru-mâna.

O întreagă viață ai dat. Ai oferit. Ai copt, ai frământat, ai trebăluit, ai muncit. Nu te-am văzut niciodată stând sau dormind. Acum doar, de când te-ai îmbolnăvit… În rest, doar ai trebăluit. Prin casă, prin grădină, prin curte, mereu ai muncit.

Și-ai râs. Și ce râs frumos și zâmbet larg ai avut, mamă! Larg, ca sufletul tău în care-am încăput toți: copii, nepoți, vecini, prieteni, frați, surori, chiar și străini… Pe toți ne-ai hrănit, mamă. Săru-mâna!

Poarta și ușa ta a fost mereu deschisă, tuturor. Și oricine ți-a trecut pragul, a fost ominit cum se cuvine. C-o horincă și-o cafea, c-o bucată de pită și brânză, cu orice ai avut prin grădină: mere, pere, caise, prune, struguri, căpșuni, roșii, castraveți, ardei, varză… Ai avut de toate, mamă, c-ai muncit și-ai îngrijit gospodăria cum se cuvine. Și-ai dat de toate, tuturor. Cu drag și cu iubire…

Azi împlinești 76 de ani. Grădina-i nelucrată. Poarta nu mai scârțâie. Curtea-i pustie. Râsul tău nu se mai aude… Și sufletul îmi arde. Durerea-i până-n os.

Te văd, mamă, te aud, te simt în fiecare zi, să știi. În mirosul pastei de ardei, al silvoițului și-al dulceții de căpșuni pe care le păstrez cu sfințenie.

Toți cei care-am mâncat vreodată din mâinile tale, acum slabe, noduroase și tremurânde, îți mulțumim.

Săru-mâna, mamă! Te iubesc.

Aurucu’ tău.

11/08/2025