De când am ajuns în Dej (și Cuzdrioara, mai mult), adică acum patru zile, timpul s-a oprit. Iar eu m-am criogenat. Am înghețat, ca să pot face față. La tot. La schimbările pe care le anticipam, dar pe care speram să nu le găsesc atât de devastatoare. Constat cu amărăciune și multă durere că, totuși, unele lucruri au rămas neschimbate. Și neschimbate vor rămâne, pe veci. M-am criogenat. M-am înghețat, ca să pot face față. O întrebarea rămâne: Oare o să mă mai dezgheț vreodată? Sau crivățul v-a continua să bată prin inima arsă și sufletul pustiit?
24/08/2025
Later edit: pentru cei care v-ați ofuscat, clarific că postarea n-are nicio legătură cu starea orașului, nici n-am apucat să-l văd prea bine, ci cu starea de sănătate a mamei mele.
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu