Hă, hă, ce-aș vrea io să vă văd pe ăștia, ce-ați zis că se trăia mai bine în comunism! Chiar aș vrea să vă văd! E floare la ureche să vrei să fii comunist într-o țară liberă. Da’ ia, prăbăliți* să fiți liberi într-o țară comunistă, să vedem, v-ar ieși? Zici că ne-am dilit de cap, cu toții! Cum să iasă un procentaj atât de mare cu cei care cred că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Sunteți duși cu pluta? Aveți pierderi de memorie? Clar, io trăiesc într-o lume paralelă. Când citesc despre șpăgi, corupție și mafie, când văd discuții interminabile despre Piedone și Dragoș Anastasiu, iar îmi vine să mă felicit c-am plecat. N-aș fi rezistat într-un sistem în care, ca să supraviețuiești, să n-ai coloană vertebrală e un musai, iar să te căciulești și să umbli cu plicul peste tot e o stare de fapt, obligatorie. Mă ia cu greață doar la gândul că, pentru orice act, aviz, aprobare etc. e nevoie de intervenții, relații și mită. Bleah! Asta nu-i normalitate. Iar dacă e, atunci vreau să fiu ne-normală și să trăiesc altfel.

Am dezaprobat mereu și aici tendința românilor de-a duce câte-o „atenție” celor care, cred ei, i-ar putea favoriza în vreun fel. Am avut și eu la început, după ce ne-am mutat aici, două experiențe care m-au lecuit pe veci. Când i-au descoperit lui Sergiu chistul din creier, medicul neurolog a fost atât de empatic, de amabil și profesionist (a programat imediat toate analizele, CT-urile, puncția lombară etc.) încât noi, obișnuiți din România, am crezut că, la ultima programare, e musai să ducem plicul aferent. Medicul, ireproșabil în comportament, ne-a refuzat, zâmbind. Fusese în România într-un schimb de experiență și știa de obiceiul nostru, al românilor, așa că ne-a explicat calm că aici, în Belgia, așa ceva nu se practică, plus că mai este și pedepsit. Iar a doua lecție mi-a fost dată de un casier de la Aldi. Tot așa, obișnuită să las mărunțișul la casă, am fost surprinsă de gestul lui când mi-a împins, destul de brusc și repezit, cei câțiva cenți pe care am vrut să-i las. Vecinii noștri belgieni, cărora le povestisem faza pe care n-o înțelegeam și mă iritase nițel, ne-au explicat, tot zâmbind, că aici este considerată o ofensă, e ca și cum, din milă, le-ai lăsa niște bani, ca la cerșetori.

De-atunci niciodată n-am mai încercat așa ceva. „Juist is juist” – corect e corect, cum zic ei, belgienii, de fiecare dată când împart ceva. Chiar și câțiva cenți.

Așa că, io consider că toate discuțiile astea despre Piedone și Anastasiu sunt inutile. „Juist is juist” cum zic belgienii. Corect e corect. Punct. Cât despre cei care au nostalgii comuniste, vă invit să mergeți frățiorilor în Rusia și în China sau Coreea de Nord. Să vă văd apoi. Chiar aș vrea.

Încă cu drag și cu iubire, (doar pentru cei care-s ne-normali, ca mine)

Aura B. Lupu

26/07/2025