Depărtări

mai 25, 2025

1 – 2 minute

Drumul e parcă nins de la puful ce cade din pomi și zboară bezmetic în toate părțile, iar vântul bate ca nebunul. Mereu contra, mereu încăpățânat și furios. Îmi împrumută starea și, ca răspuns, pedalez și eu cu-aceeași furie, cu-acceasi încăpățânare. Însă bateria bicicletei mele amărâte și vechi se epuizează rapid. La fel cum simt că și bateriile corpului meu, suprarenalele, cedează. Burn-outul mă paște, îl simt, recunosc deja semnalele. Efortul depus în cei peste 10 km de biciclit, pe drum neasfaltat și în pantă, cu o altă mini-bicicletă agățată de-a mea și-o greutate de vreo 35 de kile, îl simt seara, când tot corpul mă doare. Epuizarea fizică, la care o adaug acum și pe cea psihică, își cer drepturile. După atâtea probleme și stres, când se liniștesc cât de cât apele, vine însă și nota de plată. Care-i din ce în ce mai piperată. Daunele, din ce în ce mai mari. Și mai grave… Am nevoie, mare nevoie, de-o pauză prelungită. Vreau să-mi văd de scris, de publicat, de cărțile mele… Vreau – iar! să mă izolez în vârf de munte. Departe de lume, departe de zgomot și, mai ales, departe de probleme.

Când problemele vă copleșesc, voi unde-ați vrea să vă retrageți?

Aura B. Lupu

24/05/2025

Cărțile mele le găsiți aici