Fluturi galbeni

mai 21, 2025

1 – 2 minute

Doi fluturi galbeni s-au zbenguit prin preajma mea, în voie. I-am și atins o fracțiune de secundă, apoi și-au reluat joaca. Încă e cald, chiar dacă-i seară. Am avut o primăvară încordată, plină de neprevăzut, cu multe răsturnări de situație și probleme fel de fel. Berechet. Dar vremea a fost excepțională. Așa cald nu-mi amintesc să mai fi fost aici, în Belgia, primăvara. Am avut veri în care termometrul n-a atins 27 de grade, darămite-n martie, aprilie sau mai. Cu Max în brațe, scriu. Vreau să scap de toată tensiunea acumulată, de stresul ăsta epuizant. De tristețea copleșitoare. Anul trecut, pe vremea asta, mama era aici. Anul ăsta… Nu, nu vreau să scriu, nu vreau să mă gândesc, prea mult. Mi se rupe sufletul. Îmbătrânim, fără să simțim. Tăcut. „Trăiește-ți viața, fata mamii, că așa repede trece, ca-ntr-un vis!” îmi repeta, obsedant. Vorbesc acum cu ea și e cumplit. Un om pe care l-ai știut puternic, vesel, acum să-l vezi și aproape să nu-l mai recunoști… Doare. Rău de tot. Și ce doare și mai tare e neputința. N-ai cum să-l ajuți. Decât vorbind, uneori, ore-n șir la telefon.

Soarele e încă sus, pe cer. Dar, dintr-o dată, s-a răcit. Zgribulesc în rochia subțire. Max îmi linge lacrimile. Fluturii s-au dus.

Aura B. Lupu

20/05/2025

Cărțile mele le găsiți aici