De când am citit Jurnalul unui mag, de Paulo Coelho, mi-am dorit să ajung și io, odată și-odată, pe drumul Sfântului Iacob – El Camino. Apoi dorința s-a estompat, a apărut Max în viețile nostre, care ne-a restricționat călătoriile, cu timpul nu n-am mai gândit la asta decât când și când, vara trecută am avut iar o pornire, dar nu s-a putut realiza. E un pelerinaj creștin, cred că știti toți despre el, care pornește din Franța și are ca destinație mormântul apostolului Iacob cel Mare, situat în cripta Catedralei din Santiago de Compostella, din Galicia, Spania. Sunt mai multe trasee, cel mai important este cel din Spania, habar n-aveam însă că are ramificații prin toată Europa. De exemplu Camino francez are două ramuri, exista și un Camino polonez, german, am descoperit recent chiar și un site intitulat „Căile Sfântului Iacob”. Când Vlad și Gulnara s-au îmbolnăvit, dorința asta, alături de încă una, (să ajung pe insula Aegina, la Sfântul Nectarie) s-a reactivat. Necunoscute-s căile Domnului și câtă… nu știu cum să-i zic, potrivire, exactitate, moment oportun? există în planul divin! Răsfoind gazeta lunară a orășelului nostru, am văzut scoica albastră și… azi am ajuns, Doamne-Ți mulțumesc, pe Via Tenera. Adică pe El Camino din Belgia, care trece fix prin sătucul ăsta al meu. Via Tenera începe în Breda, Olanda, și se încheie după 360 de km în Saint-Quentin din Franța. Așa că, până o să ajung și în Spania, la mormântul Sfântului Iacob, pot să explorez traseul de-aici.

Voi ce dorințe aveți?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

21/04/2025

2 răspunsuri la „El Camino”

Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendințe