Când mă sună copchilu’ și-l văd trebăluind prin casă, mă ia cu trepidații. De bucurie. Nici măcar o secundă nu-mi trece prin minte că: „Da’ nora unde-i, că de ce nu face ea, că cum adică, el, bărbat, să gătească, să facă curat, să calce etc.” Și-mi crește inima cât casa de bucurie și mulțumire că-l văd altfel decât l-am văzut io pe bunicu și pe tata și pe alți masculi alfa, zmei-paralei, care aruncau buzduganul înainte, să știe muierile că vin acasă și mâncarea să fie pe masă, nici prea fierbinte, nici rece, copchiii spălați, băgați în pat, iar ele toate un zâmbet și-o voie bună, învârtindu-se în jurul lor ca un titirez. Detest și în ziua de azi să-l văd pe tata stând ca un belfăr* în fotoliu și strigându-i mamei: „Vali, dă-mi! Vali, fă-mi!” sau, când îl aude prin curte, s-o văd pe mama sărind în picioare și ieșindu-i în întâmpinare, ca unui rege apărut la curtea lui. O să citească probabil ce scriu io aici și-o să se supere (iar!) pe mine, dar știe părerea mea, i-am mai spus-o, încă de copilă m-am răzvrătit, când trebuia să-i fac patul lui frate-miu și să-i dau, în timpul mesei, un pahar cu apă, că de, io eram fată și el era băiat, mereu comentam și bâzâiam de nervi și ciudă. Nu m-am împăcat niciodată cu teoria misoginismului și-a patriarhatului agresiv. Masculi alfa sunt și cei ca feciorul meu, care fac mâncare cu drag și bucurie, care împart sarcinile gospodărești și nu așteaptă de la partenere să fie serviți ca niște regi. Când ambii muncesc pe rupte, așa este și normal. Asta-i egalitatea adevărată între bărbați și femei. Sper ca vremurile alea, în care femeia făcea tot și de toate-n casă, doar pentru că era femeie, să fie apuse, iar generațiile astea noi să schimbe paradigma. Să schimbe lumea asta-n bine și să evoluăm.
Cu drag și cu iubire,
o mamă mândră.
20/03/2025
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Florin Anulează răspunsul