Se iau doi copii de aceeași vârstă, de preferat de vreo 3-4 anișori. Ambii provin din familii normale, fără bătăi, abuzuri, alcoolism etc. Iubiți, doriți, cu părinți inteligenți care, bineînțeles, își doresc tot ce-i mai bun pentru copilașul lor. Toți 4 muncesc din greu, toți au joburi care le ocupă mare parte din timp. Unii, când vin de la serviciu, se joacă cu copilul, ies afară, chiar și numai o jumătate de oră, îl dau cu bicicleta, în leagăn, discută cu el, îl întreabă ce și cum, cum i-a fost ziua la grădiniță, ce prieteni și-a făcut etc. Înainte de culcare îi citesc o poveste, îl învelesc și-l pupă pe frunte.
Ceilalți doi, când vin de la serviciu, se prăbușesc în fotolii, beau ceva, să se relaxeze, fumează o țigară și stau cu ochii-n telefoane. Copilul are tableta în brațe sau televizorul pus pe desene animate. Când adoarme pe canapea, îl iau în brațe și-l duc în pat.
Iar a doua zi o iau iar de la capăt.
Eh, care dintre cei doi copii, amândoi iubiți ca ochii din cap și doriți, are șanse să devină adult responsabil, reglat emoțional și sănătos la căpuț?
Nu mai îmi scrieți chestii aiurea, nu mai trăim vremurile alea în care-l reglai cu palme după cap și șuturi în cur. Bătaia n-a fost și n-o să fie niciodată soluția.
Soluția, să-l ferești de capcane, să-l faci să fie încrezător și curajos, să devină un OM integru, nu-i să-i asiguri doar mâncarea de pe masă și acoperișul de deasupra capului. Nici hainele de firmă sau mașina scumpă, pe care s-o primească la 18 ani.
Eu cred că soluția e să petreceți împreună cât mai mult timp. Să-l țineți departe de internet, rețele sociale și telefoane. Să vă cățărați prin pomi, să explorați lumea cu el, împreună, să vă tăvăliți prin iarbă, să pescuiți, să reparați bicicleta, să discutați câte-n lună și în stele, să gătiți, să faceți mizerie prin bucătărie făcând clătite și gogoși, să jucați Monopoly, șeptică, țintar, de-a v-ați ascunselea sau mai știu io ce joc, absurd pentru voi și simplu, dar care-i pune lui mintea-n mișcare. Orice-i dezvoltă creierul, motricitatea, ce-i crește stima de sine și-i formează caracterul. Râdeți mult, iubiți-l fără rezerve, lăudați-l și apreciați-l mereu, certați-l blând și explicați-i unde greșește.
Nu sunt specialist, nici pe departe, am făcut toate greșelile posibile, ca părinte, dar încerc, măcar acum, să mai îndrept din ele. Învăț și io, în fiecare zi, ceva nou, ceva care să repare, măcar un pic, din ele.
E mai simplu, e mai ușor, e mai comod să-i punem tableta sau telefonul în mână. E mai simplu, e mai comod, e mai convenabil să ne mințim că, asigurându-i necesarul, hrana și acoperișul, ne-am făcut treaba și datoria de părinte. Eh, uite că nu mai e așa. Nu mai trăim ca acum 50 de ani. Lumea a evoluat, iar noi trebuie să ținem pasul.
Altfel, apar copii ca cel din filmul de care-am scris acum câteva zile.
Filmul ăsta, ADOLESCENCE, e un „Wake up call”.
Pentru TOȚI părinții.
Cu drag și cu iubire,
17/03/2025
#adolescence#netflix#recomandarefilm #experiment#trăirileaurei#părinți
Cărțile mele le găsiți aici 
și aici
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București
Acum și în format electronic.
Mulțumesc!
Copyright ©2017-2025 Aura B. Lupu
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul