Stupefiată, dezgustată, înmărmurită, asist la un spectacol grotesc. Mă ciupesc, mă scutur, sperând că-i doar un vis. Nu e. Și nici n-am văzut totul, doar frânturi. Se prăbușește totul, din temelii. Se rescrie istoria. Se reconfigurează lumea. Nimic nu va mai fi la fel. Acum, mai mult ca niciodată, e nevoie de pârghii, de corzi de siguranță, de ceva de care să te ții. Respir adânc. Mă rog des. Și-mi doresc… Ce naiba să-mi doresc? Într-o lume în care totul se prăbușește, ce-ți poți dori? Să supraviețuiești? Da, dar nu cu orice preț. Nu cu prețul demnității tale. Nu cu prețul altor mii și mii de vieți. Nu prin călcarea principiilor și-a moralității. Astea-s corzile de siguranță. Să rămâi cu spatele drept. Demn. Și cu frică de Dumnezeu.

01/03/2025

Aura B. Lupu