N-am putut sta în casă pe o ninsoare ca-n povești. Și Doamne, ce bine-am făcut! Bucuria lui Max, dar și a mea a fost plimbarea asta. N-am crezut c-o să aud aici zăpada scârțâindu-mi sub tălpi. Nici c-o să ningă vreodată atât de frumos. Am ridicat jaluzelele să mă mai bucur încă de peisajul de basm. Nu-mi pasă că oricine trece pe stradă mă vede, n-are decât. Îmi pare bine c-am lăsat încă brazii și ornamentele și nu m-am apucat de despodobit. Sper doar să țină zăpada asta, câteva zile, măcar. Să apuc să mă duc și-n parc ziua, să văd totul acoperit de zăpadă. Curat. Frumos. Neatins. Simplu. Și alb. Așa cum îmi simt sufletul acum. De copil.
Cu drag și cu iubire,
08/01/2025
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu