Sunt mulțumită că am apucat să deretic casa de sus până jos, și c-am decorat-o și-am primenit-o de sărbători, așa cum se cuvine și-am făcut-o de când mă știu. Dar cel mai mulțumită-s c-am orânduit biblioteca, ce-mi stătea parcă pe suflet, cu toate cărțile amestecate, puse în vrafuri și complet anapoda. De când pot comanda cărțile pe net și le pot aduce aici, mi-am reîmprospătat biblioteca, am multe cărți noi, pe unele deja le-am citit, altele își așteaptă rândul și era clar că rafturile ei au devenit neîncăpătoare. Mă despart greu de cărțile vechi, ieri am aruncat la gunoi pentru prima oară o carte, n-am mai făcut asta niciodată. M-a durut inima, dar nu mai era de citit. „Castelul pălărierului” era într-o stare mai mult decât jalnică, paginile toate erau desprinse din cotor, îngălbenite, șterse pe alocuri. M-am îndurat s-o pun la „papier en karton” abia după ce-am cumpărat o ediție mai nouă, deși nu-s defel mulțumită, e într-un format mic la care nu m-am așteptat, cred că o să am nevoie de lupă dacă o să vreau s-o recitesc. Regret fiecare carte dată împrumut și nereturnată. Și, deși uit de la mână pân’ la gură aproape orice altceva, știu care carte a rămas și unde.
O să urmeze o altă triere și cred că o să le scot la vânzare pe cele pe care nu le mai doresc. Sunt mulțumită cum arată casa mea. Dar cel mai bine-mi pare când mă uit la biblioteca mea, ce în sfârșit se apropie de cea pe care o visam.
Cu drag și cu iubire,
22/12/2024



Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul