Mintenaș e miezul nopții și încă nu pot să adorm. Mi s-a terminat emisiunea preferată, MasterChef, a câștigat cine nu mă așteptam, eram convinsă că Sebi o să ia premiul. M-am mai înșelat io și-n alte privințe, așa că încă un pariu pierdut, ce mai contează? Am primit multe cereri de prietenie pe Facebook, în ultimele zile, le privesc cu reticență, am acceptat de multe ori persoane pe care-apoi n-am știu cât de repede să le șterg din lista și le dau block. Alt pariu pierdut, cu oamenii. Am avut multă încredere în prieteni, în cei apropiați, mi-am deschis sufletul și-am dat tot ce-am avut eu mai bun în orice relație, și-apoi am regretat amarnic și m-am certat singură că sunt o fraieră. Înc-un pariu pierdut, cu prietenii, cu cei (cândva) dragi. Am zis că am îndurat destulă suferință până acum, că am avut parte de suficientă furtună și nori și vânt, că de-acum e timpul să am și io un cer însorit și-o viață liniștită; și-a venit uraganul ce-a ras tot, orice urmă și gram de liniște. Și-am mai pierdut un pariu, cu viața.

Ultimul pariu pe care nu vreau să-l pierd este… Dar ce-ar fi să nu mai pariez? Să accept totul așa cum este? Așa cum vine? Nu vreau să devin pesimistă. Nici optimistă nu mai simt c-aș fi. Mda. Calea de mijloc poate că-i cea mai bună. Să fiu pur și simplu realistă. Asta-i lumea. Așa-s oamenii. Iar lucrurile nu-s niciodată așa cum ne așteptăm noi să fie.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

12/12/2024