Am fost la vot. Am fost și la plimbare. Am respirat în sfârșit aer curat, proaspăt, de-afară. Tușesc mai puțin. Amețesc des. Iar conștiința mi-e curată. Mi-am făcut datoria, am pus umărul la ceea ce cred eu c-ar fi bine pentru România, pentru români. În rest, Dumnezeu cu mila. EL știe cel mai bine. Va fi așa cum e orânduit. Am plecat de peste 20 de ani din țară, am trimis mereu bani, mereu am ajutat după puteri. Am plâns de dor, am jinduit după patrie și frumusețile ei, de sărbători am avut sufletul greu și trist, am poftit la amărâtul de parizer și colb de pe uliță, după prieteni, familie… Și-am crezut mereu că va veni un timp de-toarcere pe pământul străbun. Azi? Nu mai cred și nu mai sper nimic. Indiferent ce se-ntâmplă, sufletul meu e liniștit. Mi-am găsit rostul și bunăstarea departe de țară, departe de cei dragi, departe de tot. Singură, uneori tristă, uneori greu încercată, uneori pusă la pământ, mereu m-am ridicat. Asta îi doresc României: indiferent ce se va întâmpla, să se ridice din colb, din cenușă. Să renască. Să devină țara la care mereu am visat și sperat.
Cu drag și cu iubire,
01/12/2024
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu