Belgia e o țară în care, oficial, se vorbesc trei limbi: neerlandeză, franceză și germană.

Tanti WIKIPEDIA zice așa:

„Regatul Belgiei (în neerlandeză Koninkrijk België, în franceză Royaume de Belgique, în germană Königreich Belgien), cunoscut colocvial ca Belgia (neerlandeză België, franceză Belgique, germană Belgien) este o țară în Europa de Vest. Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene și găzduiește majoritatea instituțiilor acesteia precum și alte instituții internaționale importante, inclusiv NATO. Belgia ocupă un teritoriu de 30.528 km² și are o populație de peste 11 milioane de locuitori. Belgia se învecinează cu Țările de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franța și Marea Nordului.

Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două mari regiuni ale țării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în jumătatea de nord a țării, are 58% din populație iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populație. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă și are 10% din populație. O mică comunitate germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea lingvistică și conflictele politice și culturale asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică și în sistemul complex de guvernare.”

No, buuun. Noi locuim de aproape 20 de ani în regiunea flamandă, vorbim neerlandeza, nicidecum franceza, în afară de Je t’aime, Bonjour și Au revoir io-s bâtă, nu știu o boabă, pentru că n-am învățat în școală, am fost la engleză – rusă; Adi se descurcă mai bine, însă clar și evident, la muncă, în viața de zi cu zi, folosim româna și flamanda − popular zis, corect este neerlandeza. Olandeza-i deja altă mâncare de pește, nu intru aici în detalii, e o întreagă discuție și nu despre asta voiam să scriu.

N-am știu, la venirea noastră aici, că localitățile au câte două denumiri: una în neerlandeză, alta în franceză. Și să vezi atunci bătăi de cap să găsești vreo localitate, fără GPS și telefoane, doar luându-te după indicatoare. Ne învârteam ca niște cuculbăi* până ne-mbătam de cap, căutând Geldenaken, Namen și Luik, alias Jodoigne, Namur și Liege. Antwerpen e Anvers, Bruxelles e Brussel, Gent e Gant, Dendermonde -Termonde ș.a.m.d. Acum e mai simplu, doar cine nu vrea nu găsește informațiile pe net despre orice. Inclusiv regionalismele mele pe care, da, le folosesc din plin. În cărți le explic în josul paginii, le-am explicat și-n postări, uneori mai uit s-o fac sau, pur și simplu, nu mai am chef, cine vrea, poate să le caute și singur, slavă Domnului că există Dex-ul. Nici eu nu cunosc multe expresii și cuvinte dar fac asta, dacă mă interesează subiectul și vreau să învăț.

Cine se oprește din citit doar pentru că am folosit Brussel în loc de Bruxelles, sau ardelenismele mele nu i-au fost pe plac (care, apropo, din punctul meu de vedere sunt o comoară ce trebuie păstrată), să fie sănătos/sănătoasă și să meargă în pace, mai departe. Pe alte pagini, la alți autori. Nu-i nevoie să fiu pe placul tuturor. Cei docți, „dăștepți”, dobă de carte și burdușiți cu diplome, ce vor o exprimare simandicoasă, infatuată și plină de ifose, au greșit pagina. Aici, în spatele tastaturii, e un om simplu, deschis și sincer. Fără brizbizuri, fără „famfoane”, fără pretenții, care, ce trăiește și simte, aia scrie.

Degeaba-s dobă de carte, dacă practica e varză. Degeaba dau lecții din teorie, dacă la trăit îs pe spate, ca virușii. Degeaba fac referire la o persoană cu apelativul „asta”, dacă habar n-am cine e, dar o critic.

Mi s-a acrit de cei care dau lecții.

Scriam mai sus că n-am pretenții. Uite că m-am răzgândit! Ba da, am, una mare și lată: să fiu respectată, exact așa cum și eu vă respect.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

30/09/2024