Știu că o să fie greu de crezut, dar e adevărat. Vă fac o mărturisire: n-am făcut în viața mea gomboți (găluște cu prune), deși îmi plac de nu mai pot. În România n-am făcut, pentru că-mi făceau mereu mama și soacra, aici n-am făcut pentru că n-am găsit niciodată prune ca lumea, potrivite. E, acum o săptămână, am dat la Aldi de niște prune ce mi-au tras cu ochiul, după ce-am mâncat din ele, am exclamat, ca o Arhimeadă ce mi-s: „Evrica! Știu ce-o să fac! Gomboți!” Salivam doar gândindu-mă la ei. Și azi le-a venit rândul. N-am fost prea încrezătoare, pentru că n-am mai făcut niciodată, mi-era frică să nu se împrăștie în oală. Am avut norocul începătorului, cred. Au ieșit bestial. Am halit vreo cinci, pe nerăsuflate, de poți pușca purici pe burta mea. Acum, după ce m-am lăudat, vă intreb: așa-i că nu îngrașă? 
Cu drag și cu iubire,
24/09/2024
PS La cererea lui condeiblog (wordpress.com), las și rețeta.
Rețetă gomboți: 800 g cartofi, fierți în coajă, în apă cu puțin sare. Scurși, lăsați la răcit, curățați de coajă și dați prin răzătoare, se amestecă cu 2 ouă, faină 200-250 g; într-o cratiță se topesc 150 g de unt, în care se adaugă pesmet 250 g, când se rumenește se ia de pe foc și se adaugă 150 g zahăr și 2 linguri de scorțișoară măcinată. Se scot sâmburii din prune (vreo 15). Într-o oală se pune apă la fiert, cu sare. Aluatul, fiind moale, se modelează cu palmă udă. Se ia cam o lingură mare din el, îl aplatizăm și-n mijloc se pune pruna, apoi se tapetează aluatul în jurul ei, formând gălușca. Când apa fierbe, se pun gomboții în ea, rand pe rand, cu grijă, fără să-i aglomerăm. Când se ridică la suprafață, pot fi scoși și dați prin pesmet.
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui irinagabrielad Anulează răspunsul