M-a surprins, neplăcut de data asta, controversa stârnită de părerea mea despre cartea prințului Harry. Nici prin gând nu mi-a trecut că aș fi putut isca așa ceva. Nu e o recenzie, e doar părerea unui simplu cititor. Am empatizat cu el, i-am apreciat deschiderea și sinceritatea pe care alții preferă să le catalogheze complet diferit. Mă rog, nu mai insist, altceva voiam să scriu. Cât de predispuși suntem la judecăți! Cât de înclinați suntem spre hulit și aruncat cu pietre! Pe orice temă. Dacă o simplă părere pe o temă banală, în fond, (că doar nu-s soră cu el, să-i iau apărarea, nici cei care-l hulesc nu-s de os aristocrat, deci nimeni n-are nimic de caștigat sau de pierdut) stârnește atâta animozitate, mă întreb ce-ar isca o părere pe teme mai controversate? Doamne feri și apără! Ne place cearta, ne place scandalul, ne plac dezbaterile de orice fel. Ca niște gaițe, așteptăm cu sufletul la gură ceva de contrat, de combătut. Ca niste hiene, ne repezim asupra unui os de ros, de morfolit. Pare-se că-i în natura noastră. Io, una, mă dezic. De latura asta care-mi stârnește doar repulsie. Prefer să văd partea frumoasa a vieții. A poveștilor de orice fel. Partea mișto a oamenilor. A lumii, în general. Rămân o optimistă incurabilă. Și-o tutulucă fără leac.

În locul adevărului și-al dreptății, aleg liniștea. 1+1 fac 3, fac 5, fac cât vreți voi să facă. Mie, mi-e egal.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

06/09/2024