Udă ca o curcă la mers, ciuciulete la venit. Drum dus-întors în același registru: udeală, vânt, noroi, bălți fără număr, floșcaială și stropi. Și o acreală fără sfârșit. Pentru vremea asta care mă scoate din minți. Da, da, știu, tre’ să ne bucurăm de ce vine de la Șefu-Șefilor, să apreciem clipa, ploaia înseamnă viață și rod, bla, bla, bla! Fuck it, bine? Io vreau, frățiorii mei, soare! Vreau căldură, vară, zăpușeală! Îmi trimite hazbăntu’ poze din România, de la piscină, și crep de nervi! Auzi, 27 de grade! Pe bune? Îmi rod unghiile de invidie și mă uit în sus, la cer. Alo? Domne? S.O.S! Beep! Help! Ai uitat deștu’ pe tasta „Rain” acia, în Beljica, de prin octombrie, anul trecut. Wake up, Men, pliiiz. Trimite-ne și nouă, ăstora, amărășteni, un puiuț, un bebeu de soare, un soricel măcar, și dacă-i second-hand, nu contează, da’ măcar soare să fie, că de când nu l-am mai văzut, poți să ne păcălești și cu Made in China, că oricum nu mai știm cum arată. Hai, pliiiz, îndură-te și de noi, fă măcar vro douăjdegrade, fii și tu băiat de băiat, las-o-ncolo de treabă! Că dacă mai ploi mult p-aci, io crecă-mi ies vrejuri din urechi și-mi cresc aripioare, ca la pești. Aurie nu-s, mi s-a dus tot luciul, și nici dorințe nu mai împlinesc, în schimb scârțâi și pârțâi de la rugină!

Hai, no, Șefu’! Fii gigea!

Cu drag și cu iubire,

Zurlia Aură.

18/06/2024

P.S. De la ploaie mi se trage…