Oameni faini și vreme bună. Fericirea e uneori atât de simplă! Mi-era dor de-o ieșire din cătunul nostru murdar și împuțit, jegos de-a dreptul, plin de ciori, șobolani, muște și țânțari dar și de bălării, la propriu și la figurat. Mâine ieșim la vot și gândul mă amuză. Amar. Asta ca să nu mă întristez după ziua faină petrecută departe de Hamme. Pentru că, dacă ar fi după mine și nu m-ar obliga să votez, probabil n-aș face-o, nu simt defel că merită vreunul votul meu. Toți cei care-și fac propagandă sunt o apă și-un pământ. Toți promit, toți folosesc lozinci „dăștepte”, toți îs cinstiți și preocupați de binele general. Gura nu-i doare și pixul poate scrie orice, nu? Hârtia suportă. Io însă nu. Miciunile sfruntate, pozatul în eroi și zâmbetele false la mine nu mai țin. Cu ochiul liber se vede cât de „preocupate” au fost toate partidele și toți politicienii să fie „bine”-n amărâtul ăsta de orășel. În 14 ani de când stăm aici, totul s-a degradat. Calitatea vieții, curățenia, liniștea, s-au dus pe pluă, treptat. Spitalul s-a închis, io am rămas atunci fără un loc de muncă fain, aproape de casă, toți locuitorii sunt acum nevoiți să meargă-n altă parte la spital, când e nevoie. Orașul e sufocat de gunoaie și praf, doar pe strada mea sunt vreo 5 focare de răspândire a mizeriei: vecinii gay care au copaci falnici, frumoși, o minunăție, ce mai, dar care curăță frunzele și fac toaletarea lor din an în Paști, apoi cafenelele din intersecție, de unde zboară mucurile și ambalajele + trotuarele toate pline de scuipați, ocupate cu scaune și mese, de n-ai pe unde să treci, pe urmă un drum de acces spre un magazin privat, desfundat, plin de gropi care, când plouă, devin noroi și pe care mașinile ce intră pe el îl poartă apoi pe stradă principală, un așa-zis parc care tot așa, e tuns de primărie doar când pregătește vreun eveniment. Acum acolo-s cele mai multe pancarte, de pe care zâmbesc stimații politicieni, cu promisiuni care mai de care, printre bălăriile cât casa. Ridicol și absurd. Și ultima, piațeta unde-și fac veacul emigranții. Colorații. Scuipătorii de semințe, asistații social, băiețașii cu țuța mică da’ mașina mare și tare, că no, cu ceva trebuie să iasă-n evidență, nu? Chiar acum, în timp ce scriu, a trecut iar unu’ pocnind de zor. Mi-ar fi milă de ei, dacă nu m-ar enerva.

Da, ieșirea mi-a prins bine, Gent Gent – Aura B. Lupu (aurablupu.com) e un oraș cochet, chiar dacă-i plin de turiști e curat, aranjat, dichisit, parcări destule, se vede mână de gospodar. E forfotă pentru că e lume multă, dar nu e vacarm. Culmea, m-am simțit mai liniștită acolo decât acum, auzind pocnetul mașinilor tunate și vocile groase ale celor ce-mi trec pe la geam.

Fericirea e atât de simplă, uneori!

Mâine mă duc, că-i musai să merg, la vot. Ce-aș vrea să am și pe cine vota!

Cu drag, iubire și-un strop de tristețe,

Aura B. Lupu

08/06/2024