Cu multă rugăciune, cu doar câteva grade-n plus și cu o o semilună aninată-n cer, cu miros de primăvară, cu un ghemotoc în brațe și-o adiere de vânt, mi-am regăsit pacea sufletului. Suspin. Zâmbesc. Ascult. Simt. Lămpile solare își schimbă sistematic culoarea. Am adulmecst rufele, în sfârșit uscate la soare, înainte de-a le pune-n coș. E primul amurg din anul ăsta petrecut pe terasă. A fost o zi superbă. Pe placul meu. Slujba Sfântului Maslu m-a uns pe suflet. Îmbrățișarea neașteptată a unei persoane, la fel. Văd stelele apărând, ornând cupola cerească, în timp ce avioanele joacă X-O, brăzdând cerul în lung și-n lat. Se răcorește ușor. Nu-mi vine să intru în casă. Îmi place să stau singură, în întuneric, doar cu Max al meu, să ascult sunetele nopții, să admir cerul, să mă rog. Să-mi regăsesc pacea sufletească. Doamne, ce mult mi-a lipsit! Să fie primit!
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
13/04/2024