M-ai păcălit, viață! M-ai încercat, m-ai testat, m-ai întors pe toate părțile, m-ai scuturat și m-ai molfăit între fălcile tale, m-ai înghițit și m-ai scuipat stoarsă de vlagă și de puteri, lipsită de speranță, în disperare, fără gust, anostă, fadă. M-ai lăsat să cred că totul e despre luptă, suferință, zbatere, dureri. Mi-ai șters culorile. Mi-ai prezentat o lume-n alb și negru. Mi-ai limitat zarea, alegerile, opțiunile. Mi-ai pus obloane. Mi-ai închis ferestrele, ai tras draperiile și mi-ai stins lumina. Mi-ai ascuns soarele. Ai oprit căldura. M-ai făcut să cred că ternul e etern. Că magia nu există, că miracolele nu se petrec. M-ai păcălit, viață!
Și-apoi, chicotind, ai tras cortina. Râzând, ai ridicat vălul. Și mi-ai dezvăluit adevărul: viața asta e al naibii de frumoasă!
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
01/04/2024
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui imaginarycoffee Anulează răspunsul