Mi s-a umplut sufletul de bucurie când am găsit capela plină ochi. E prima oară când o găsesc așa, am stat afară, nu mai era niciun loc, dar nu m-a deranjat. La catolici e Săptămâna Mare. N-am înțeles niciodată de ce nu sărbătorim și Paștele împreună, așa cum sărbătorim Crăciunul, are de-a face cu calendarele diferite după care se calculează, oricum ar fi mai fain să-l sărbătorim toți, catolici și ortodocși împreună. Cel mai nașpa e că aici, fiind țară catolică, avem liber de Paștele lor, pe când de cel ortodox, lucrăm. Nici nu simți c-ar fi sărbătoare. Și mereu m-am simțit aiurea când ei sărbătoreau Învierea, pe când la noi îl răstigneam. E o nepotrivire, o ciudățenie, când eram copilă mă-ntrebam: „Sunt doi Isuși? Al nostru și al lor?” Acum nu mă mai întreb, doar m-am bucurat să găsesc capela plină. Al nostru, al lor, nu mai contează. Contează că oamenii încă se mai roagă. Încă mai cred în EL.
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
25/03/2024



Lasă un comentariu