Da, da, să le fie de bine, puii lu’ mama, îți zici, învârtind de zor în oale.

Amesteci, toci, călești, întorci. Manevrezi oale și tigăi cu măiestrie, de parcă ești „chef du chef”. Tu, care ziceai că nu-ți place să gătești, o faci acum cu dragoste. Pui un strop de inimă. Adaugi un zâmbet. Dregi cu iubire. Amesteci emoții. Și le învălui pe toate cu drag. Și cu iubire. Pentru copchiii ăștia care-ți fac sufletul să-ți tremure și ochii să-ți lăcrimeze, te întreci tu, pe tine. Orez cu pui în stil indian, noodles chinezesc cu pui și legume, mămăligă cu brânză, românească, și-o ruladă rapidă cu căpșuni. Le pui în caserole, le învelești să rămână calde, asa cum îi înveleai și pe ei când erau mici, faci semnul crucii peste ele, cum ai învățat de la părinți și te grăbești să le duci. Ești capra cu doi iezi.

„Doi iezi cucuieți

Ușa mamei descuieți!

Că mama v-aduce vouă…”

Ești furnica.

„O furnică duce-n spate

Un grăunte jumătate.

Încotro fugi, surioară?

Ia, mă duc şi eu la moară.

Şi-s grabită, şi-s grăbită

Că mi-i casa ne-ngrijită

Şi mi-s rufele la soare

Şi copii cer mâncare…”

Ești mamă, mai ales.

Da, da, să vă fie de bine, puii lu’ mama, le răspunzi când, după ce ajungi acasă, obosită, epuizată, privind mormanul de vase, bucătăria vraiște și casa goală, primești mesajul lor de mulțumire.

Și casa inimii ți se umple, instant.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

17/03/2024