Nu mă prea amuză unele cerințe. Nici nu mă onorează defel. Ba mă chiar scot din sărite, pentru că au o doză de nesimțire si obrăznicie care mă irită teribil. Nu prea înțeleg cum ajungi să ceri cuiva, ceva gratis, doar așa, c-ai auzit tu cum că-s mărinimoasă. Oi fi, da’ cu cine vreau io. Și mărinimia nu înseamnă și prostie, nu vine cu tâmpenia la pachet. Cărțile astea scrise și ajunse prin librării, nu-s doar o hachiță de-a mea, un moft. Plătesc pentru publicarea lor. Plătesc tipărire, corectare, editare. Plătesc transport. Scriu de plăcere, ok, dar nu-s vreo bogătașă care face asta doar ca să se afle-n treabă, că se plictisește și nu mai știe ce să facă cu banii. Muncesc din greu, am un job, am credite și facturi de plătit și, în fond și la urma urmei, și scrisul e tot munca mea. Pentru care vreau să primesc ceva în schimb, nu laude, aplauze și mulțumiri că, vorba lui mama, de mulțam mi-e plin podul. Cărțile astea-s rodul muncii și minții mele. E normal să vrei să fii plătit pentru munca ta, nu? Am donat, am făcut cadouri cu mare bucurie, dar să-mi permit să dau 35 de bucăți așa, că vrea un nene să le ofere colegilor de armată, nu, mersi. Nu întorc banii cu lopata-n pod, nu mă scald în ei și nici nu trăiesc în lux și în huzur. Nu mă duc cu bicicleta la muncă de nebună, prin frig, vânt și ploaie doar așa, că mă plictisesc. Așa cum fiecare muncește pentru că are nevoi de împlinit, am și eu. Sunt un simplu om, de condiție poate un pic peste medie, dar care a muncit de i-au mers fulgii ca să iasă din sărăcie. Nu cred că există oameni care, chiar muncind cu plăcere, renunță la salariul lor. Iar dacă nenea s-ar fi obosit să citească măcar o carte din cele patru scrise de mine, ar fi știut toate astea.
Oi fi mărinimoasă, da’ toantă nu-s. Când vrei să faci cadouri colegilor de breaslă, fă-o. Bravo, felicitări pentru intenție. Dar fă-o pe punga ta.
Hai, pa!
Cu nervi, de data asta.
26/02/2024





Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul