Când oamenii îmi lasă un gust amar, când mă atacă și simt că energia lor negativă mă învăluie, plec. Știu unde pot să mă scutur de ea. Știu unde-mi (re)găsesc liniștea și gustul dulce. Mirosul curat. Scap de colcăiala grețoasă a muritorilor, care încă nu s-au deșteptat de cap. Am fost și eu acolo, când nu acceptam alt punct de vedere, când mă credeam deșteaptă și atotcunoscătoare. Mi-a trecut. Cu cât am învățat mai multe, cu-atât am înțeles cât de puține știu, de fapt. Am admirat căprioara de la o azvârlitură de băț, care m-a privit cu ochii blânzi și n-a fugit. Am privit apusul și sclipirea soarelui printre crengi. Și l-am prins sub pleope. Am cuprins verdele crud, l-am inspirat adânc, cu nesaț, și m-am curățat de toate răutățile. Am lăsat în urmă vorbele urâte, gândurile rele și m-am întors acasă cu bucurie, cu frumusețe și cu drag. Totuși, cu drag. De oameni. Și de lume. Iar.
Cu drag și cu iubire,
26//12/2023
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Anonim Anulează răspunsul