Tihnă. Liniște. Și pace. Aseară, după trebăluit prin bucătărie, cu pregătit una, alta, am simțit că-i musai să ies. Să mă aerisesc, să scap de îmbâcseala mirosurilor amestecate, dar mai ales de cea a gândurilor. Și-am plecat. Știți cum e când te prinde soarele prea tare și te ustură pielicica? Ai o senzație de disconfort și durere, când nu suporți nici cămașa pe tine, totul te irită și orice te deranjează. Și-apoi vine bună-ta și-ți pune groștior* pe arsură, de-ți ia durerea cu mâna. Iar sentimentul ăla de ușurime, de scăpare, lăsare a durerii și-a arsurii în urmă, e inegalabil. Neprețuit. Asta am simțit aseară. Aseară nu mi-am găsit cuvintele, doar atât am scris: tihnă, liniște și pace. Mama noastră, a tuturor, mi-a luat durerea cu mâna Ei vindecătoare. Tămăduitoare. Alintătoare. Plină de duioșie. Iar sufletul meu ars a renăscut. Balsamul nopții și-a picurat poțiunea strop cu strop, pas cu pas. Cald. Magic. Dumnezeiesc de frumos.

De Crăciunul ăsta nu vă doresc nimic. Doar atât: ca mâna sfântă a Maicii Domnului să vă ia toată durerea, tot necazul, toată arsura sufletului și să vă aline, blând. S-aveți parte doar de-atât: de tihnă. Liniște. Și pace.

Crăciun fericit!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

24/12/2023

*groștior – smântână