Iar mă simt pierdută-n lumea asta. În goana după like-uri și vizualizări, apar tot felul de filmulețe tâmpite, în care cică-și fac farse unii altora și se plesnesc, se sperie, își aruncă apă-n față, își bagă fața-n tort etc. Le detest. Nu le suport. Nu văd nici urmă de umor, nu-i nimic de râs în ele. Pe lângă faptul că-și provoacă durere și disconfort, e o prostie fără margini, o brutalitate gratuită. Agresivitate mascată, sub denumirea de farsă. Strategia cu despuiatul nu mai funcționează, cred, pentru că fiind suprasaturat internetul de ele, de piei dezgolite și toate cele expuse, nu mai atrag. Așa că au apelat la chestia asta, cu așa-zisele farse. Că își explodează-n față pungi cu făină și sticle cu apă, că-și trag scaunul de sub cur sau se împing pe scări și se rad în cap ei, adulții, treaba lor. Io știu că evit să mă uit la astfel de porcării iar când pot, le mai dau și block. Dar când folosesc copiii în filmulețele astea și mai și hăhăie ca niște dezaxați, aici deja-i cu mult peste limită. Ce nu înțeleg e cum totuși pot posta așa ceva? Io dacă scriu ceva ce li se pare lor că-i mai deocheat, primesc avertisment că am încălcat standardele comunității. Păi atunci ăștia nu încalcă nimic? Unde-i limita bunului simț? Care-s totuși drepturile copilului? Nu-s astea o instigare la violență? E ceva ce nu pricep și pace. Și cred că nici nu mai are rost să încerc. Mă simt ca pierdută-n lumea asta.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

10/12.2023