Miroasă a fum din lemn de brad, cineva face grătar, oare alt lemn n-o fi găsit? Cerul e iar desenat, trasat de-o mână nevăzută. Păsările încă ciripesc de zor, iar Max, ca de obicei, mi s-a cuibărit în brațe. Vecina se plânge, în dialect, de situația din Vlaanderen, oare o fi văzut știrile, să o compare cu cea din Israel? Îmi masez mâna stângă, de câteva zile amorțeala nu mai vrea să plece, din contră, se întinde enervant spre încheietură. Nu-mi amintesc un octombrie cu 23 de grade atâtea zile la rând, dar e superb. Mmm, ce de arome! Înghit în sec. Mereu am fost pofticioasă. Ardeii mei umpluți au ieșit tare buni, dar acum parcă simt miros de plăcinte. Cum a apus soarele, se răcește. Mda, e totuși octombrie. Blidele se bat deolaltă, la nicio secundă se aud și clopotele. Ce repede se înserează! Strănut, Max tresare și se-ntoarce să mă privească. E timpul să intrăm în casă.
Cu drag și cu iubire,
08/10/2023
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu