Oameni buni, dragi și de-ominie. Vă apreciez tare de tot mesajele, încurajările, sfaturile. Sunteți faini de tot și vă mulțumesc din suflet. Dar să știți că nu mi-am pierdut nici credința, nici speranța, nici încrederea. Doar somnul. Și liniștea. Și nu pot pretinde altceva. V-am mai scris io că nu dau doi bani pe impresii și păstrat aparențe, doar de dragul ratingului. Nu pot ridica acum niciun pahar cu apă, darămite moralul cuiva. Și nici nu vreau, credeți-mă. Nu pot să joc teatru, n-am putut niciodată, ce simt, aia scriu. Nu sunt disperată, să ne înțelegem, știu că va fi totul așa cum e orânduit să fie și accept. Dar să-ți vezi băiatul chel, te răvășește. E cel mai frumos băiat din lume, îi stă extraordinar de bine, îl ador. Impactul însă nu-i ușor de dus. Și nici n-o să scriu că e. Glumeam între noi, că de-acum o să semene și mai bine cu Adi, aseară și-a ras și el barba și mustața, io-l întrebam azi-dimineață pe Vlad dacă chiar are gropiță în bărbie, că io nu știam, ei mă întrebau când solidarizez cu ei și-mi rad și io barba etc. Facem mișto, glume, ne luăm peste picior, e musai. Dar și plânsul mă bufnește, somnul mă ocolește și gândurile mă-ncearcă. Și e normal. Dacă-mi scrie cineva c-a trecut fluierând prin așa ceva, fără să-și facă griji, fără să-și piardă liniștea, io una îl declar super om. Io nu-s. Că am har, că-s puternică, că-s tare, că-s superextramega… Nici vorbă! Sunt doar un simplu om. Pendulez între tristețe și bucurie. Când știu că se simte mai bine, că poate să mănânce și are poftă de ceva, luntre și punte mă fac și-i duc ce-i trebuie. Când însă e iar in spital, tremură sufletu-n mine. Și plâng. Și e normal. Nu vreau să mă simt nenormală dacă vă scriu prin ce trec. Nu vreau să fiu nevoită să ascund emoțiile care mă-ncearcă, doar ca să vă păstrați părerea pe care v-ați făcut-o despre mine. Aia-i treaba voastră, nu a mea. Știu că intențiile voastre-s bune și vă mulțumesc din suflet, tuturor. Știți însă ce mie chiar îmi e de ajutor? Nu îndemnurile să nu-mi pierd speranța și credința, nu sfaturile ce să fac să dorm, nu asigurările că totul va fi bine și că vreți să vorbiți cu mine în privat. În privat prefer să păstrez cale liberă pentru ceea ce-i acum important. Mă iertați, dar știți cum îmi bate inima când primesc un mesaj? Sau cum îmi tremură mâinile când aud telefonul că bipăie? Io-s sinceră cu voi, știți asta, ce e-n gușă și-n căpușă. Mesajele care-mi merg la inimă sunt astea: „Mă rog pentru voi. Sunteți în gândurile mele. E de înțeles starea ta.”

Nu-s superextramega. N-am nimic special. Dacă v-ați făcut altă impresie despre mine, îmi pare rău.

Vă mulțumesc!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

05/10/2023

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu